Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
Recenzii 233 {Bibliographie der Befestigungen aus Siebenbürgen und aus Banat während des Mittelalters und der Frühneuzeit. Reşiţa, Edit. Banatica, 1996, 160 p.). Dar, între timp, s-au acumulat deja şi alte titluri ... Abordarea în sinteză a problemei oraşelor medievale provinciale nu poate avea nici cea mai mică scuză în ceea ce priveşte necunoaşterea istoriografiei maghiare. Ea s-a interesat atât de obiective, cât şi de problematici generale. Or, comparaţia pe care suntem nevoiţi să o operăm, stabileşte imediat contradicţiile textului domnului Niedermaier cu majoritatea istoriografiei maghiare din ultimele decenii. Rezultă chiar că reperele sunt forţate către lumea germană, fără ca realizările să fie sincrone şi similare. Ar fi prea mult să o cităm aici în întregime. Vom face doar o selecţie. Studiile lui Kubinyi András urmăresc de câţiva ani problematica târgurilor şi a raporturilor lor cu oraşele, a raportului dintre cetate şi oraş; Fügedi Erik are studii importante despre privilegiile oraşelor medievale; Ladányi E. despre terminologia aşezărilor de tip urban; Benkő Elek are o carte întreagă despre târgurile din Secuime. Pentru Oradea, autorul nu cunoşte bibliografia fundamentală semnată de Balogh Jolán şi de un volum colectiv apărut în anul 1988 (am putea să cităm şi două articole ale noastre care sunt rezultatul cercetărilor arheologice care se derulează acolo de un deceniu, care au apărut unul în limba română, celălalt în limba franceză. Dar aceasta nu mai este istoriografie maghiară!). Bibliografia autorului aşezată la începutul capitolului “Anexă”, nu este definită ca fiind generală ori selectivă. Am constatat că există acolo 214 titluri, din care 17 au apărut după 1980 (şapte sunt semnate de autor!) şi doar două (din care una a autorului!) sunt publicate după anul 1990. Concluzia care rezultă din această analiză este aceea că, pe lângă deficienţele indicate concret, informaţia şi exegeza cunoscută autorului este foarte “îmbătrânită” şi, de peste un deceniu, practic ea nu mai funcţionează absolut deloc. Din păcate, recenzia noastră dialoghează cu un text desuet şi dezinformat. în acest caz nu putem decât să sperăm că apariţia în limba germană a volumului va restricţiona circulaţia ideilor sale în istoriografia românească. Ce se va întâmpla cu cealaltă imagine, transmisă istoriografiei europene, este o altă problemă, pentru că, chiar scris în limba germană, volumul trece drept produs al istoriografiei din România. După câte suntem informaţi, aceasta nu a avut încă reacţii serioase, dar desigur ele nu vor întârzia multă vreme. Rămânem convinşi că vom folosi în continuare volumul pentru selecţiile şi reproducerile pe care le oferă unor localităţi din încă foarte puţin utilizata primă ridicare topografică realizată în vremea domniei lui losif al 11-lea. Lista este, prin ea însăşi, foarte instructivă prin aceea că, în lipsa unui urbanism real, se adordează larg o mare gamă de aşezări socotite a fi potenţialităţi ori modele de evoluţie stopate la faze preurbane. Cei care nu ajung la sursa directă (Viena) sau în locurile în care copierea integrală a fost făcută (Budapesta) vor putea vedea (nu color, cum este originalul), în ordine alfabetică: Acâş (p. 116), Agnita (p. 178), Aiud (p. 182), Baia Sprie (p. 114), Botiza (p. 130), Bratei (p. 117), Caransebeş (p. 70), Cărei (p. 50), Ceica (p. 131), Cisnădie (p. 215), Cluj (p. 230), Codlea (p. 184), Corod (p. 127), Covasna (p. 45), Craidorolţ (p. 171), Diósig (p. 197), Dipşa (p. 131), Dobra (p. 47), Gheorghieni (p. 170), Ghinda (p. 171), llieni (p. 46), Livada Mică (p. 130) , Livezile (Bistriţa, p. 117), Ludoş (Sibiu, p. 117), Medieşu Aurit (p. 132), Miercurea Sibiului (p. 150), Moftinu Mare (p. 127), Moşna (p. 225), Năsăud (p. 144), Ocna Mureş (p. 131) , Salonta (p. 198), Saschizd (p. 185), Săcuieni (p. 116), Sânbenedic (Alba, p. 119), Sighişoara (p. 235), Socodor (p. 140), Şeica Mică (p. 121), Şieu (Bistriţa, p. 118), Teaca (Bistriţa, p. 121), Teiuş (p. 115), Tg. Mureş (p. 112), Trascău-Rimetea (p. 59), Unirea (Bistriţa, p. 131). Adrian Andrei Rusu
