Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
232 Recenzii apărut cu o succesiune care nu poate fi nicicum dovedită, se presupune o creştere de patru ori a populaţiei, pe baza aceloraşi presupuse cartiere. Cu alte cuvinte, există un cerc vicios inacceptabil: presupunerile se bazează reciproc pe alte presupuneri. Nimic nu ne poate convinge că dimesiunile mijlocii ale parcelelor, mici comparativ cu cele ale satelor învecinate, nu sunt un produs târziu, din secolele XV-XVI, şi nu o opţiune iniţială a sibienilor. Nu primim nici un fel de sugestie în legătură cu cetatea în care trebuie să fi rezidat corniţele regal de Sibiu, măcar până Ia invazia din 1241. A fost ea pe amplasamentul actualului oraş ori nu? Ori poate nu a existat nici un fel de cetate? Anul 1325 este un reper arbitrar, pentru a justifica menţionarea din anului 1326, sub numele de civitas. Este vorba numai despre patriotism local care admite că în circa un veac, Sibiul este singura localitate transilvană în măsură să ridice trei, dacă nu chiar patru incinte de apărare (Avignonul, reşedinţă papală, construieşte doar două incinte în secolele X1I-XIV!), tot ea este singura care, în prima jumătate a secolului al XlV-lea. are şi case de piatră, chiar cu două caturi, şi numai mănăstirea sa dominicană este fortificată şi înainte şi după invazia tătară de la 1241 (p. 245), dintre toate celelalte mănăstiri dominicane din Ungaria medievală. Nouă ni se pare că totul este prea de tot excepţional, prin urmare neadevărat. Am fi avut nevoie de mult mai multe demonstraţii şi dovezi pentru a crede asemenea lucruri. Absolut nimic din arheologia oraşului său nu l-a interesat pe autor. Nici cea mai mică contribuţie arheologică nu este văzută sau citată. Cu toate acestea, introducerea se referă Ia arheologie, ca o cale esenţială de cunoaştere (p. 10). Dacă ceva nu l-a convins în arheologia propriului său oraş, nu însemna că trebuia să o ignore în totalitate. Suntem convinşi că autorul a avut numeroase oportunităţi să constate ce aporturi aduce informaţia arheologică în Germania şi, mai ales, ce preţ i se acordă acestei metode. Trebuie să recunoaştem că o asemenea ecranare a izvorului arheologic, singurul care ar putea să-i confirme sau nu corectitudinea parcelărilor ori dominantelor, este cu totul de neînţeles pentru cineva cu adevărat interesat să facă ştiinţă şi să forţeze limitele cunoaşterii. Aşa cum arheologii sunt mereu interesaţi să se raporteze la datul relict de natură arhitectonică, aceeaşi interes trebuie să vină şi dinspre arhitectură către arheologie. Altfel, ceea ce va rezulta este doar o literatură reducţionistă, cu accente mult prea personale, în final incompletă sau chiar incorectă. Formalismul declaraţiilor de principiu din introducerea volumului iese la iveală destul de evident cu un asemenea prilej. Progresele făcute de arheologie, pe plan european au adus deja serioase contestări teritoriilor de analiză a planimetriilor urbane inaugurate în 1909 de către Paul Jonas Meier. S-a afirmat răspicat că, cel mai des, între oraşul timpuriu şi cel medieval târziu sau premodern, structurile (deci dominantele, reţeaua stradală şi fortificaţiile) pot fi radical diferite. îl invităm pe autor să se convingă despre aceste constatări dintr-o bibliografie germană: G. P. Fehring, Einführung in die Archäologie des Mittelalters. Darmstadt, 1987, p. 199-202; Sabine Felgenhauer-Schmiedt, Die Sachkultur des Mittelalters in Lichte archäologischen Funde. (Europäische Hochschulschriften. Reihe XXXVIII, Bd. 42) Frankfurt am Main - Berlin — Bem — New York - Paris — Wien, 1993, p. 23-24; H. Steuer, Der Beitrag der Archäologie zur Stadtgeschichtsforschung, în vol. Stadtgeschichtsforschung. Aspekte, Tendenzen, Perspektiven. Herausgeben von F. Mayrhofer (Beiträge zur Geschichte der Städte Mitteleuropas. XII). Linz, 1993, p. 180-183. Aşa ceva nu se poate nici ascunde, nici trece cu totul cu vederea, pentru că erodează înseşi principiile metodologice fundamentale după care se construiesc toate reconstituirile autorului. Deficienţele bibliografice pe care le-am semnalat, nu sunt singurele. O mulţime de studii şi articole, grupate pe localităţi le putea descoperi cu maximă uşurinţă consultându-ne Bibliografia fortificaţiilor medievale şi premoderne din Transilvania şi Banat
