Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
Recenzii 229 descoperiri monetare. în acest mod de publicare există două planuri (repertorii), care par a nu face parte din acelaşi lucru. Din ilustraţie reţinem hărţile şi graficele din interior, cea finală putea lipsi aproape în întregime. Este în acest volum o mare investiţie de muncă, care fără nici un fel de rezervă, trebuie apreciată ca atare. Există, cum am afirmat-o, lucruri noi, până acum netranspuse în istoriografia românească. Dar, ca propunere de finalitate, este o categorică supralicitare care îşi vădeşte, inevitabil, carenţele. Punctul deficitar de pornire este, după părerea noastră, modalitatea de concepere şi coordonare a doctoratului din care a rezultat acest volum. Carenţa nu este specifică, ci proprie sistemului practicat în România de ani întregi, pentru toate compartimentele de cercetare. O asemenea întreprindere tematică, cu lateralele ei, trebuia să fie destinată unui întreg program de cercetare şi unui oarecare număr de specialişti reuniţi din discipline istorice conexe. Anei Măriei Velter nu trebuia să i să ceară decât exact ceea ce dorea şi trebuia să fie, adică un numismat al evului mediu. Pe acel tărâm, cu mari implicări de studiu special, putea să ne facă tuturor demonstraţia de care avea nevoie pentru un titlu ştiinţific. Dar, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Textul tipărit este deja un produs istoriografie circulat, cu consecinţe potenţiale (colportare simplă, bază pentru construcţii noi), care ne obligă să intervenim critic acolo unde substanţa lui se interferează în istoria provincială generală în moduri cu care nu putem fi de acord. Adrian Andrei Rusu Paul Niedermaier, Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1242-1347). Böhlau Verlag, Köln — Weimar - Wien, 2002, 296 p. La scurt timp după un prim volum dedicat unui protocronism urban transilvanobănăţeano-crişan, Paul Niedermaier publică un volum următor. Termenul este foarte corect, pentru că, în afara domniei sale, de aproape un veac nimeni nu mai vorbeşte, în mod credibil despre un urbanism central-est european de o asemenea vechime. La timpul său, ne-am permis câteva note critice. Ele vizau substanţa metodologică şi detaliile de informaţie. Dacă am fi trăit într-o lume normală, probabil că ceea ce atrăsese luarea noastră aminte ar fi fost la fel de important şi pentru autor. Chiar şi dacă nu am fi avut dreptate, probabil că am fi meritat, împreună cu cei care s-ar fi putut să ne accepte observaţiile, la o negare ori o suplimentară argumentare, contrară, a lor. Dar, pe lângă luarea la cunoştiinţă de recenzia noastră, soldată, spre cinstea autorului, cu înţelegerea foarte corectă a disputei strict ştiinţifice, nu vedem acum nici un alt efect. Primul volum s-a bucurat de o recunoaştere gratulată cu două premii (românesc şi austriac). Indiferenţi la acestea, noi considerăm că geneza oraşelor transilvane este o temă de prea mare importanţă pentru a o vedea tratată doar din unghiuri personale de vedere şi cu deformări improprii cercetării istorice. Poate, întâia oară, argumentaţia noastră a fost neconvingătoare. Iată de ce ne vom opri şi la cel de-al doilea volum al proiectatei saga a urbanismului medieval (sau şi postmedieval?) transilvan. Ca argumente sau informaţii (!) clăditoare sunt copios şi fără nici un pic de modestie citate propriile lucrări ale autorului (vom şi vedea mai jos). Deci, autorul se argumentează pe sine, prin el însuşi. Pentru perseverarea pe direcţia iniţiată, din păcate, nici nu se putea proceda foarte diferit. Unul dintre principiile după care autorul se conduce este încrederea absolută acordată terminologiei. Tot ceea ce este atestat civitas este automat privit ca atare. Literatura domeniului este aici de-a dreptul imensă, încât nu am şti ce să-i recomandăm cu prioritate autorului să consulte pentru a-şi atenua interesul extins către locuri care nu au
