Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
22 Radu Lupescu La 8 aprilie 1482 cetatea Hunedoarei a fost dată de regele Matia fiului său nelegitim, loan Corvin, iar punerea în stăpânire a avut loc în iunie70. Acest act are o importanţă deosebită în ce priveşte structura domeniului, el fiind de fapt prima enumerare a pertinenţelor cetăţii. Mulţi istorici s-au folosit de ea pentru a defini extinderea domeniului chiar la începuturile sale. Astfel s-au ajuns la cifre variind între 25 şi 40 de sate privind mărimea domeniului în 1409. în document sunt amintite următoarele posesiuni (v. harta 2)71: a. cetatea şi târgul Hunedoarei, Thothy (Totia), Kalan (Călanu Mic), Benehkyral (Zenthkyral, Sâncrai), Rws (Ruşi), Nadasd (Nădăştia de Jos), Thelek (Teliucu), parte din Boythor (Buitur); b. Charna (Cinciş-Cerna), Lwba, Thoplyka (Topliţa), Walya (Vălari), Belch (Ghelari), Polostra, Rwda (Ruda), Poyanicha (Poieniţa-Voinii), Pestesel, Monyaromenthe (Alun), Hohodol (Sohodol), Gozthaya, Nadabar, Rwnk (Runcu Mare), Chereswr (Cerişor), Gawasdywar (Govăjdia), Chenber (Cerbăl), Zecheth (Socet), Oynaz, Frazynath, Dobromer (Zlaşti), Ferech (Feregi), Poyamcha (Poieniţa Tomii), Aranyas (Arănieş); c. în districtul Haţeg: oraşul şi vama din Haţeg, Waralya (Subcetate), Bayosd (Băieşti), Ponor (Ponor), respectiv părţi din Lyuad (Livadia), Barbathwyze (Râu Bărbat), Poros (Paroş), Maczesd (Zăvoi); d. districtele din comitatul Timiş: Hwkws, Mansa (Margina), Wyzesmonostor (Mănăştiur), Swdya, Bosar (Bujor), Thwrd (Fârdea). în ce priveşte districtele timişene, respectiv posesiunile din districtul Haţeg, procesul de intrare a acestora pe orbita cetăţii Hunedoarei, aşa cum reiese din datele prezentate mai sus, este relativ bine cunoscută. Mult mai problematică este soarta aşezărilor din jurul Hunedoarei, aşa-numitele pertinenţe interioare. Aceste aşezări pot fi grupate din punct de vedere geografic în două regiuni, care, se pare, reprezintă în parte şi două istorii diferite. Prima regiune (grupul a), se află la est de Cema până spre cursul Streiului. Aşezările din această regiune nu formează un teritoriu compact, ele fiind separate de o serie de moşii din proprietatea altor familii. Conform actului de punere în stăpânirea domeniului Deva din 1453, aceste posesiuni fuseseră obţinute încă de către loan de Hunedoara şi trecute atunci la cetatea Deva. Mai târziu, conform actelor regelui Matia privitoare la posesiunea Nădăştia şi cnezatul Ruşi, acest grup de aşezări a fost trecut la cetatea Hunedoara şi tot aici le întâlnim şi în 1482. Numărul lor a scăzut între timp datorită donaţiilor făcute de regele Matia. Cealaltă regiune - format din grupul b — se află la vest de Cérna de-a lungul afluenţilor Zlaşti, Govăjdia, Valeriţa şi, spre deosebire de prima regiune, este compactă. Această regiune reprezintă, de fapt, cea mai mare enigmă a domeniului Hunedoara. Foarte probabil este vorba despre partea vestică a vechiului district din jurul Hunedoarei. După toate aparenţele a constituit cea mai veche şi constantă pertinenţă a cetăţii despre care practic nu ştim nimic. în ce priveşte înglobarea acestei regiuni în domeniul Hunedoarei avem doar un singur indiciu: la 70 1482: DL 37652, 37653. 71 M. Valea, M. Homorodean, A. Nistor, Toponimie hunedoreană, în Sargelia, XXV (1992-1994), p. 447-503.
