Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
204 Bogdan-Florin Popovici lui Crai, într-o vale amonte, într-o strâmtoare cu o lungime de o oră şi 3 sferturi, după aceea, spre stânga spre munţii mai mici, între colibaşi răspândiţi pe toate dealurile şi în toate văile; din care regiune se putea bine găsi accesul nu prea greu dinspre Rucăr peste cele trei plaiuri sus menţionate”32. La nivelul scrierilor (cronici sau relatări istorice), există mai multe informaţii ale unor cronicari braşoveni. Astfel, L. Seyberger şi Simion Blasius afirmă, la câteva decenii după eveniment, că, după ce la 5 august a sosit la şanţurile germane lângă Bran, în 21 august 1690, “contele Thököli atacă pe germani între Zămeşti şi Tohan”33. Martin Tartler estimează armata de curuţi, turci şi tătari (fără români!) la 16000 oameni. El scrie, în prima jumătate a secolului al XVIIl-lea, că “peste un munte abrupt, la Râşnov (sic!), au venit pe neaşteptate în ţară curuţii lui Thököli şi i-au lovit pe apărătorii de la Bran”. Heissler ar fi aşteptat “venirea duşmanului din faţă, dar acesta, pe neobservate, peste un munte abrupt şi lipsit de drumuri, a coborât între Tohan şi Zărneşti şi i-a atacat pe imperiali din spate”. Când a început lupta, Thököli i-ar fi îndemnat pe ostaşi să se bată cu vitejie şi să-şi amintească faptul că ei “au venit [alunecând] pe fund în Transilvania”34. într-o altă cronică braşoveană de la începutul secolului al XVIII-lea, se precizează că la 1690 s-a produs “o invazie prin munţii fără drumuri, la mâna stângă de Bran”. Heissler s-ar fi postat mai sus de Zărneşti, dar a fost atacat de duşmanii veniţi pe o cale neaşteptată’3. Martin Ziegler susţine, în primul deceniu al secolului al XVIIl-lea, că la 1690 s-a pătruns în Ţara Bârsei lângă satul Zămeşti, prin munţi, fără drumuri şi s-a luptat cu imperialii36. Joseph Teutsch prezintă în istoria sa, datând de pe la jumătatea secolului XVIII, următoarea cronologie a evenimentelor: la 2 august, generalul Heissler a ocupat pasul din jurul Branului şi 1- a înzestrat cu valuri şi cu oameni; la 7 august, Thököli, printr-o scrisoare, cere Transilvania de la Heissler, dar generalul îi răspunde ironic; la 13 august, Thököli soseşte lângă Bran; la 15 august, Thököli, prin 300 lobonţi (sic!) au cercetat pasul dincolo de Bran şi au năvălit în fortificaţia austriecilor pe care i-a măcelărit, cu excepţia căpitanului lor; “La 20 august, Thököli a plecat şi a sosit, la 21 august, prin munţii Tohanului şi Zămeştiului, împotriva gândului omenesc, în câmpie şi iau găsit pe germani gata de bătălie”37. Istoricul braşovean Johann Filstich susţinea că neputând trece pe la Bran din cauza străjilor imperiale, C. Brâncoveanu a fost însărcinat să afle o altă cale, mai lesnicioasă: “Iar după cercetare a feluritelor căi pe care bârsenii le îngrădiseră cu buşteni, bolovani şi altele, se află o cale îngustă, ce ducea peste munţi, văi şi păduri, la satele româneşti Zărneşti şi Tohan, apucând oastea pe această cale cu multă primejdie şi trudă”38. 32 Szalay Béla, Thököli..., p. 134. Vezi mai sus şi notele 24-25. 33 Quellen, VII, p. 441. 34 Ibidem, p. 472. 35 Ibidem, VII, p. 584. 36 Ibidem, IV, 1906, p. 531. 37 Ibidem, p. 111 sq. 38 Johann Filstich, încercare de istorie românească, Buc., 1979, p. 223.
