Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
202 Bogdan-Florin Popovici coborau prin munţi, zgomotele scoase de caii lor au fost auzite de afurisitul general Heissler..., care a mobilizat trupele...”19. Alt cronicar turc este Mehmed Raşid20, care subliniază şi el rolul esenţial al “oştilor islamice”: “Trecând prin Ţara Românească, atunci când ei au ajuns într-un loc aflat la trei ore depărtare de trecătoarea numită Bran, care este trecătoarea Transilvaniei, a descins toată oastea. Dar deoarece afurisitul Heissler construise o palancă în trecătoarea mai sus arătată şi închisese trecătoarea cu tabăra sa nenorocită, s-a constatat că trecerea prin trecătoare nu va fi uşoară. In cele din urmă s-a hotărât să se intre prin altă trecătoare, dar, pentru a-1 înşela pe duşman, au fost puşi totuşi să strige telali precum că se va trece prin trecătoarea Bran şi că s-a hotărât să rămână trei zile la locul unde fuseseră aşezate corturile. Atunci au fost aleşi un număr oarecare de călăreţi echipaţi uşor, iar în faţa trecătorii Bran... au fost aşezaţi cerhazii. De asemenea, iscoadele afurisiţilor au făcut cunoscut lui Heissler... aceste mişcări ale oştii. De asemenea, în noaptea aceea, oastea desemnată a înfipt steagul la intrarea în trecătoare... Luptătorii care se aflau în oaste s-au dus noaptea pe o altă cale, fiind uşor echipaţi, spre o trecătoare unde nu se aflau afurisiţii... ei au înştiinţat şi pe gazii viteji care fuseseră trimişi mai înainte în faţa trecătorii Branului ca să ajungă repede după ei...”21. Mai există şi alte câteva relatări contemporane. Anton Maria del Chiaro, unul dintre ultimii secretari ai lui Brâncoveanu, susţine că domnul român a folosit la 1690 “o cale mai scurtă, dar râpoasă, şi prăpăstioasă, prin munţii pe care i-au traversat”22. Un alt participant la evenimente, Fândâk Mustafa Paşa arată că aliaţii “au intrat în Ardeal prin munţii neumblaţi cu toţi ostaşii pe jos, fără tunuri şi bagaj, numai cu arme de foc şi arme albe”23. în fine, Thököli însuşi susţinea că a trecut în Transilvania prin “regiunea pasului munţilor Rucărului”24. Alte scrisori ale lui Thököli din perioada bătăliei s-au pierdut25. Din secolul al XVIII-lea, deci după eveniment, există o serie întreagă de surse care precizează uneori locul trecerii peste munte al armatelor aliate. La nivelul surselor de arhivă, Szalay Béla prezenta (la 1910) o serie de documente, identificate de el în cadrul colecţiei Benigni a Bibliotecii Brukenthal din Sibiu. Astfel, o descriere, datată 1733, a zonei Zămeşti-Bran, se arăta: “[la] o oră într-o parte (de la Bran) spre Zărneşti, este un defileu de munte, prin care Thököli cu tătarii şi cu turcii a ocolit pasul şi l-a invadat pe gen. Heissler, după cum s-a mai menţionat de mai multe ori”26. 19 Silahdar Findiklili Mehmed Aga, Silahdar larihi, în Cronici turceşti privind ţările române, II, Buc., 1974, p. 389-390. 20 M. Raşid, Tarih, în Cronici turceşti..., III, p. 170. 21 Ibidem. 22 Apud Rezachevici, op. cit., p. 169. 23 Ibidem, p. 170. 24 Ibidem, p. 170; cf. şi Binder, op. cit., p. 116. 25 Thaly Kálmán, Késmárki Thököli Imre naplói, leveleskönyvei, Bp., 1873; apud Szalay, Thököli..., p. 126. 26 Muzeul Brukenthal, colecţia de manuscrise Benigni, nr. 31, fila 17a apud Szalay, Thököli..., p. 133. Cercetarea autorului ardelean a fost efectuată la începutul secolului trecut. Evoluţiile ulterioare ale
