Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 173 eandem jubeat sequi normam; praeterea juxta morem per Episcopos valachicos antecessores suos, jam receptum, Episcopo orthodoxae religionis subjaceat, conditionesque Episcopis Valachicis, praescribi solitas, in omnibus punctis sancte et illibate teneatur observare. Jgitur ipse Daniel Episcopus in hac functione sua commodius et utilius procedere, et Verbum Dei in ecclesiis volachalibus pure et sincere propagari possit. Vobis harum serie committimus et mandamus firmiter, quatenus, dum et quandocunque praefatus Daniel Episcopus, aut nomine ejus homo ipsius, vos aut quemlibet vestrum cum praesentibus requisiverit, eidem Danieli Episcopo et homini suo in hac functione sua episcopali omni auxilio adesse et ipsos ad docendum Verbum Dei et reformandas Ecclesias, imo universa et singula, quae sui muneris extiterit, exequenda admittere et personas ipsorum ab omnibus violentiis tueri et defendere; quin potius, sicuti necessitas postulaverit, securitatis gratia ad loca tuta deducere et comitiari facere debeatis et teneamini. Secus non facturi. Praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum in castris nostris ad campum Mikola positis, die vigesima mensis Aprilis, Anno Domini millesimo sexcentesimo sexagesimo secundo. Michael Apaffi manu propria Joannes Bethlen Cancellarius manu propria XIII. 1662 aprilie 23, Nicula. Principele Mihai Apafi îl confirmă pe Sava Brancovici în funcţia de episcop al celor de credinţă grecească din Transilvania şi părţile ei anexe, cu excepţia părţii situate dincolo de râul Olt, după realegerea sa cu vot unanim în cadrul sinodului general, reamintindu-i obligaţia de a respecta condiţiile stabilite de superintendentul calvin Gheorghe Csulai, şi solicitându-i să cheltuiască veniturile pentru tipărirea de cărţi în limba română şi întreţinerea şcolilor150 Ediţii: Augustin Bunea, Vechile episcopii romănesci a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Belgradului, Blaj, 1902, p. 120-122. Reproducere: după copia contemporană păstrată la Arhivele Naţionale Maghiare, Libri Regii, voi. XXVII, p. 420-421. Episcopus Valachus Reverendus Sava Brankovit creatus. Nos Michael Apafi etc. Memoriae commendamus tenore praesentium significantes quibus expedit universis. Quod cum Reverendus vir Sava Brankovit et Corenit tempore praedecessorum etiam Principum Transylvaniae foelicis reminiscentiae in Episcopum Ecclesiarum Graecorum, Valachorum et Rascianorum assumi et pluribus annis eodem munere [fungi] meruerit, ob vitae et disciplinae suae integritatem, verum hoc tempore propter vicissitudinem temporum et rerum vacaverit, quia igitur denuo ex clementi annuentia nostra, a pastoribus ejusdem professionis, in generali eorum congregatione noviter Albae Juliae celebrata, unanimi voto et consensu, in Episcopum suum elegerunt, accedente etiam nonnullorum fidelium nostrorum singulari commendatione de ejus modestia, vitaeque integritate, ac etiam eruditione in suae religionis professione. Eidem Savae Brankovit et Corenit, universarum Ecclesiarum in regno nostro Transilvaniae et partium Hungáriáé eidem annexis comitatibus videlicet Albensi Transilvaniae, excepta parte ultra fluvium Olt sita, ac Hunyadiensi, Bihariensi, Zarandiensi, Krasznensi, Szolnok mediocri et interiori, Maramarosiensi, Dobocensi, Colosiensi et de Keokiileo, nec non districtibus Keovariensi, Bistriciensi et Belenyesiensi, universis sedibus siculicalibus et saxonicalibus, inter Graecos, Valachos et Rascianos existentium Episcopatum, illarum videlicet, quae graecam sequntur professionem, dandum et conferendum, atque in eodem Episcopatu eundem confirmandum duximus, ita tamen, ut conditiones per Reverendum quondam Georgium Csulaj Episcopum orthodoxum, praescriptas praestare sit obstrictus. Dantes et concedentes eidem Savae Brankovit et Corenith plenam atque omnimodam in Ecclesiis seu praenarratis dioecesibus suis, jurisdictioni suae subjectis ea omnia quae muneris sui fuerint rite et legitime peragendi, exequendi, Ecclesias visitandi, moderandi, causas matrimony cognoscendi, errata 150 Prima diplomă de confirmare a vlădicăi Sava Brancovici datează din 28 decembrie 1656, vezi textul integral la P. Maior, Istoria Beserecei Românilor, Buda, 1813, p. 168, nota 9. Ea a fost reconfirmată de principele Acaţiu Barcsai la 9 ianuarie 1659, vezi textul la Nicolae Dobrescu, Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta. 1905, p. 36-38.
