Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
16 Radu Lupescu Problema donaţiei din 1409 a fost larg dezbătută şi sub aspectul mărimii domeniului la momentul respectiv. Ea a fost privită ca una deosebită atât prin mărimea domeniului, cât şi prin prezenţa în componenţa ei a unei cetăţi. Aşa cum am arătat, dania s-a referit numai la Hunedoara unde, la momentul respectiv, nu exista nici o cetate în funcţiune. Se pare că la acea dată Hunedoara nu era considerată nici măcar oraş-târg {oppidum), ci o aşezare de rang inferior. Chiar şi aşa, era printre cele mai importante din comitat. Poziţia sa, ca şi centru de district, a servit însă ca un bun suport pentru pretenţiile familiei asupra întregului district. Tendinţele expansioniste ale familiei îşi au originea încă în perioada lui Voicu, care intrase pe această temă în conflict cu locuitorii Zlaştiului44. Extinderea efectivă a domeniului a avut loc în timpul lui loan de Hunedoara. Din păcate, nu cunoaştem etapele de formare a domeniului Hunedoarei nici în această perioadă. Exceptând cetatea şi oraşul Hunedoara, practic nu ştim nimic nici despre componenţa domeniului. Dispunem doar de indicii indirecte, potrivit cărora, în perioada respectivă, avem de-a face deja cu un domeniu. Singurele date de care dispunem sunt câteva achiziţii de proprietăţi din comitat, despre care regele Matia afirmă mai târziu că tatăl său le anexase cetăţii. Această lipsă a izvoarelor privind pertinenţele cetăţii contrasteză foarte mult cu relativa lor bogăţie în epoca lui loan. Centrul domeniului era cetatea, menţionată pentru prima dată în. 144345. Construcţia ei putea fi iniţiată nu numai de loan de Hunedoara, dar chiar şi de tatăl său. Chiar dacă se pot delimita mai multe etape de construcţie, în anii 1440-50, Hunedoara era de fapt un şantier continuu, fără ca lucrările la cetate să fi fost terminate la moartea lui loan. între timp şi aşezarea din vecinătatea cetăţii, care se afla la confluenţa dintre pârâul Zlaşti şi Cérna, a devenit oraş-târg menţionat ca atare din 144546. în 1453, loan de Hunedoara a cumpărat mai multe părţi de proprietăţi din posesiunea vecină Buituri, de la Ştefan de Buituri şi Nicolae Bodor de Peştişu47. Aceste părţi de proprietăţi făceau parte din domeniu şi în 1482. Era una dintre posesiunile preferate ale familiei, unde loan de Hunedoara a fondat o mănăstire pentru augustinieni, dar care în final, a fost dată în folosinţa franciscanilor48. Despre câteva pertinenţe ale cetăţii aflăm din actele de danii ale regelui Matia. Astfel, în 1458, când jumătatea posesiunii Nădăştia a fost separată de domeniul cetăţii Hunedoara şi a fost dată de rege, cu drept cneziaj, lui loan Ungur de Nădăştia, regele afirmă că ea fusese anexată Hunedoarei încă de către tatăl său49. Nădăştia figurează printre pertinenţele cetăţii şi în 1482. Conform afirmaţiilor lui 44 Actul din 1414 face referire la acest eveniment: ZsO, IV, nr. 2208. 45 Vezi nota 27. 46 1 445: Pesty F., Krassó vármegye története, Bp., III, p. 389. Conform Csánki D„ Magyarország történeti földrajza a Hunyadiak korában, V, Bp., 1913, p. 60, prima menţiune ar data din 1415. însă data corectă a documentului este 1515 (DL 29950). 47 Teleki, op. cit., X, p. 393-394. 402-403. 48 Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania. Banat. Crişana şi Maramureş, coord. A. A. Rusu. Cluj- Napoca, 2000, p. 149-150. 49 Azi Nădăştia de Jos. Teleki, op. cit., X, p. 588.
