Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
14 Radu Lupescu 6. loan Corvin. Cetatea şi domeniul Hunedoarei au rămas pe mâna regelui până în 1482. în acest an regele Matia le-a donat fiului său nelegitim, loan Corvin. Prinţul deja purta, la data respectivă, titlul de comite perpetuu al Hunedoarei. Nu se ştie exact când şi în ce circumstanţe l-a primit, prima menţiune a titlului datând din 1479. Titulatura de comite perpetuu la momentul respectiv nu avea încă o tradiţie foarte mare: loan de Hunedoara a fost primul beneficiar al ei, după ce, în 1453, a fost numit comite perpetuu al Bistriţei. Gestul regelui Matia marca începutul unei strădanii de a-1 promova pe fiul său la tronul Ungariei după moartea sa. Dania regală avea de asemenea şi o valoare simbolică: fiind proprietarul cetăţii ereditare, regele sugera că loan Corvin era considerat membru cu drepturi depline al familiei, în anii următori, loan Corvin a primit o serie de domenii foarte extinse, într-o măsură neîntâlnită până atunci. Strategia regelui însă s-a dovedit greşită: baronii Ungariei - care nu mai primiseră donaţii de la rege - s-au întors împotriva fiului nelegitim, iar după moartea regelui au adus un rege dintr-o dinastie străină. Deşi prinţul era proprietarul domeniului, având în vedere vârsta sa fragedă, cât timp regele a domnit, acesta era de fapt cel care se ocupa de administrarea domeniului prin intermediul castelanilor săi35. După moartea regelui Matia, cariera politică a lui loan Corvin a început cu multe deziluzii. Nu numai că nu a fost ales rege, dar şi cei mai de încredere baroni ai tatălui său s-au întors împotriva lui. Poziţia sa, în noul context politic, a fost clarificată prin acordul de la Farkashida, semnată cu baronii Ungariei, în care s-a făcut referire şi la cetatea Hunedoarei, care rămânea în proprietatea prinţului. Multe dintre domeniile primite de la tatăl său au fost obţinute de Matia pe căi îndoielnice, iar imediat după moartea regelui presupuşii proprietari le-au reclamat prin judecată. Cea mai gravă problemă o constituia lipsa unor surse financiare sigure în condiţiile în care trebuia să întreţină din domeniile sale şi cetăţile din Bosnia şi Slavonia. Prinţul a fost nevoit să zălogească multe dintre bunurile sale mobile şi imobile. Astfel, chiar şi cetatea de la Hunedoara, cea mai veche proprietate a familiei, a fost zălogită pe mai mulţi ani. La început, a cedat oraşul Hunedoara cu satele româneşti şi minele de fier lui Barbarei, moştenitoarea lui Gheorghe de Rapolt (înainte de august 1493)36. în anul următor a zălogit cetatea pentru suma de 10.000 de florini lui Pavel Chinezul şi soţiei acestuia, Benigna37. Aşa cum reiese din actele de mai târziu, nici unul dintre aceştia n-au intrat în posesia bunurilor menţionate. Pavel Chinezul de altfel a transferat dreptul său asupra cetăţii, pentru aceeaşi sumă, asupra lui Torna Bakóc, pe atunci episcop de Eger. Procesele de judecată atât cu Barbara cât şi cu episcopul Torna erau în curs şi la începutul secolului al XVI-lea, Delimitarea etapei a fost făcută relativ corect însă atribuirea acestor construcţii s-a dovedit a fi greşită. De fapt este vorba despre construcţiile iniţiate de regele Matia, administrate de funcţionarii săi de curte. Vezi Búzás G., A kései Mátyás-kor királyi építkezései és a későgótikus építészet stílusáramlatai Magyarországon, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, coord. Kiss Imola, Szőcs Péter Levente, Satu Mare, 1999, p. 135-152. 35 în acest context sunt amintiţi de exemplu Castelanii-Andrei de Hobiţa şi Dionisie de Győr (1484: DL 37660). 36 DL 29875. 37 DL 30934.'
