Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 141 prim pas spre eficientizarea sa pe scena politică şi asumarea luptei pentru transformarea credinciosului în cetăţean. O evoluţie similară, spre conturarea unei conştiinţe a reprezentaţivităţii, a cunoscut-o şi nivelul ierarhic al preoţimii. Participarea la sinoadele electorale şi la cele organizate pentru destituirea mitropoliţilor, precum şi diplomele princiare cuprinzând minime scutiri economice au contribuit la familiarizarea sa cu responsabilităţile presupuse de un statut elitär, statut subliniat- uneori şi prin deţinerea unei diplome nobilitare. Cât priveşte implicarea preoţimii în efortul de aplicare a programului calvinizator, cazurile utilizării literaturii protestante specifice (catehisme, texte rituale, predici) au coexistat cu cele în care preoţii înşişi au purces la traducerea cărţilor de slujbă ortodoxe sau la alcătuirea discursurilor antiprotestante, ambele atitudini contribuind în fapt la însuşirea reformei, chiar dacă aparent s-au situat pe o poziţie antagonică. Latura cea mai vizibilă a transformărilor calvinizante suferite la nivel instituţional de Biserica românească ardeleană o constituie instituţiile cu caracter colectiv: epitropii, consistoriul, sinodul protopopial şi sinodul general. Epitropii - “titorii”, după terminologia românească a epocii, erau aleşi în cadrul sinodului general şi confirmaţi prin diplomă princiară. Autorul Zaconicului - o adevărată constituţie a Mitropoliei bălgrădene, text a cărui redactare a rămas din păcate în stadiul de proiect - face o delimitare precisă între cei care s-au îngrijit de Biserica românească dintotdeauna şi “titorii adevăraţi”, despre care ştie că au fost “rânduiţi atuncea întăi [...] în vlădicia mitropolitului Sava Brancovici”98 99. La început aceştia formau un grup de patru persoane: doi protopopi şi doi laici, însărcinaţi cu administrarea bunurilor deţinute de Mitropolie, cu organizarea vizitaţiilor canonice întreprinse de mitropolit şi cu convocarea sinodului general. Intr-o formulă mai largă, în care se adăugau alţi doi-trei membri ai clerului, de preferinţă protopopi, grupul primea denumirea de “juraţi ai scaunului Mitropoliei” sau, cu un termen preluat din nomenclatura latină, cons is tor iu", având rostul de a legifera între sesiunile sinodulüi general. Ceea ce apropie aceste instituţii de 98 Autorul nu îşi mai aminteşte data exactă când au fost aleşi primii titori, dar le cunoaşte numele. în cazul că nu avem de-a face cu o scăpare de memorie, faptul că doar trei dintre ei se regăsesc în primul document cunoscut care atestă existenţa unor astfel de funcţionari, datat 24 mai 1667, Szilágyi S., op. cit.. XIV, p. 267-268, dovedeşte că instituţia "titorilor adevăraţi’" este anterioară acestei date (pentru textul Zaconicului vezi trimiterile de la nota 41). 99 Acest termen apare în două contexte: punctul 12 ai programului calvinizant, prin care li se recomandă vlădicilor să numească protopopii cu acordul unanim al consistoriului, şi demiterea lui Sava Brancovici, descrisă în actul de confirmare a urmaşului său. losif Budai, unde se spune că judecata s-a ţinut “in facie Consistorii eiusdem conventus [...] universorum Seniorum et pastorum Valachorum graeci et Rasciani ritu, in eodem generali conventu” (vezi Anexa XVII). Deoarece programul de calvinizare a fost reprodus ad litteram între 1643 şi 1692 în toate diplomele de confirmare a mitropoliţilor iar dintr-o altă sursă se ştie că protopopii erau desemnaţi “dela săborul mare", în lipsa avizului său arhiereul putând conferi doar o jurisdicţie temporară, de “ispravnic”. Vezi cazul Popii Ion din Hunedoara, numit de vlădica Teofil la 9 aprilie 1697 ca protopop “interimar”, până la întrunirea soborului, T. Cipariu, Acte şi fragmente ..., p. 254-255, şi N. Iorga, op. cit.. XII, p. 282, datare greşită în 1696. Se poate presupune că utilizarea denumirii de consistoriu în primul context era improprie, termenul desemnând în realitate soborul mare.
