Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
130 A na Dumi trän Poziţia sa şubredă în sistemul confesional al Principatului a obligat-o la foarte multă diplomaţie, dar nu a împiedicat-o să beneficieze de sprijinul oferit din exterior, Bisericile Moldovei şi Ţării Româneşti conlucrând la conturarea unei literaturi care, prin spiritul său polemic, putea deveni o armă eficientă în lupta pentru păstrarea vechiului crez. Titlurile ce pot fi luate în considerare ca făcând parte dintr-un program cu o finalitate antiprotestantă bine precizată şi care trebuiau să aibă ecou în Transilvania sunţ Cartea românească de învăţătură şi Răspunsul împotriva catehismului calvinesc semnate de mitropolitul moldovean Varlaam, Şapte Taine (Iaşi, 1644), Evangheliile învăţătoare de la Govora (1642) şi Dealu (1644), iar spre sfârşitul secolului întâmpinarea la principiile catolice şi la chestiunile lui Chirii Lucaris, semnată de Meletie Sirigul şi tipărită la Bucureşti în 1690 împreună cu Manualul în contra rătăcirii calvine al patriarhului Dositei de Ierusalim, precum şi Pravoslavnica Mărturisire a mitropolitului kievian Petru Movilă, tipărită la Buzău în 1691. Cele două lucrări polemice reunite în volumul publicat la Bucureşti în 1690, fiind în limba greacă, au fost inaccesibile ardelenilor. Ele rămân totuşi importante din perspectiva acestora pentru mărturisirea pe care patriarhul Dositei de Ierusalim o face în cea de-a doua prefaţă, unde afirmă că “la anul mântuirii 1680 în Vlachobogdania ne-au rugat pe noi Ortodoxii din Ardeal, ca să le dăm oare-care scrieri, ca să poată răspunde Calvinilor, cari îi supărau peste măsură”61. Cele mai importante dintre cărţile de învăţătură enumerate sunt Cazania lui Varlaam, din care au fost depistate în Transilvania în jur de 350 de exemplare tipărite şi peste 50 de copii manuscrise datând din secolul XVII62, şi Răspunsul aceluiaşi înalt ierarh moldovean, adresat celor pe care îi considera “iubiţi creştini şi cu noi de un neam Rumâni, pretutindiria ce să află în părţile Ardealului”. Aşa cum Catehismul calvinesc din 1642 a generat acest Răspuns, tot aşa opera polemică a mitropolitului Moldovei a contribuit la apariţia celei de-a doua ediţii a Catehismului, tipărită la 1656, fapt care pune în lumină impactul răsunător al textului varlaamian, dovedind că acesta din urmă şi-a atins scopul. Cât priveşte Cazania, se impune subliniat un detaliu, semnificativ pentru contextul epocii: exemplarul manuscris copiat de Popa Ursu din Cotiglet la 1679-1680 conţine, faţă de originalul tipărit, un scurt adaos marcat aici printr-un artificiu tehnic: “Pentr-ace în toată vremia iaste bun şi de trébá postul [...], iară mai vărtos într-aceste dzile a postului celui mare pentru să ne gătăm şi să ne curăţim cătrâ svănta cumenecăturâ şi cătrâ szua învierei a Domnului nostru Isus Hristos [...]. Cum şi nevoesc şi fac toţi credincioşii lui Hristos în toatâ lumé, numai sănguri calvinii şi liutranii, adecă ungurii (subliniat de mine, A. D.), ereticii diîn vremia décmu, legătura lucrurilor celor bune nu o vor [.. .]”63. 1,1 I. Bianu -N. Hodoş, Bibliografia românească veche, I, Buc., 1903, p. 310. 62 F. Dudaş. op. cit., p. 37. 63 Text reprodus după Varlaam Mitropolitul Moldovei, Cazania. 1643, Buc., 1943. f. 32v-33r; manuscrisul citat după F. Dudaş, op. cit., p. 46. Alte exemple ilustrative sunt: cele două însemnări de pe exemplarul de la Comăna de Jos al aceleiaşi Cazanii, achiziţionat în 1656 la preţul de 5,50 florini reprezentând contribuţia a şase săteni, V. Literat, Biserici vechi româneşti din Ţara Oltului,
