Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români: confirmările în funcţiile ecleziastice şi programul de reformare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania Ana DUMITRAN Introducere. Ultimele decenii ale secolului al XVI-lea şi cele de început ale secolului următor se caracterizează, în istoria europeană, prin evoluţia spre o bipolaritate a sistemului politic, internaţionalismul Contrareformei bazat pe sprijinul Habsburgilor ajungând să fie contracarat de un internaţionalism protestant având ca centru de greutate statele ce adoptaseră calvinismul. în Europa Centrală şi de Est efectele acestei polarizări determinate de apartenenţa la unul sau altul dintre cele două sisteme confesionale au început să se resimtă imediat după debutul secolului al XVII-lea, pe fondul consecinţelor aşa-numitului “război de 15 ani”, în esenţa sa un război antiotoman, dar pe care Contrareforma a încercat să-l transforme într-o ocazie favorabilă pentru recuperarea terenului pierdut în faţa protestantismului în Silezia, Moravia, Boemia şi Ungaria Superioară. Chemarea la rezistenţă împotriva avansurilor catolicismului a fost lansată la 1604 de principele transilvănean Ştefan Bocskai, programul său politic corelând calvinismul cu mişcarea de eliberare statală îndreptată împotriva Habsburgilor1. La 1606, prin tratatul de la Viena, se obţinea o incontestabilă victorie, subminată însă curând de slăbiciunea protestantismului central-european. Asociind credinţa cu posibilitatea de a-şi extinde influenţa asupra monarhiei sau chiar de a-i determina decăderea, nobilimea protestantă s-a dovedit deosebit de vulnerabilă în faţa anumitor propuneri pacifiste înaintate de puterea regală aliată cu resurgenţa catolică, forţa acestora dovedindu-se în continuă creştere2. în aceste condiţii regresul protestantismului a devenit din ce în ce mai vizibil după 1620, în contextul războiului de 30 de ani, în timp ce Transilvania a căpătat din ce în ce mai mult statutul unui adevărat bastion al Reformei protestante, preluând stindardul luptei pentru drepturile protestanţilor din Europa Orientală, predicatorii din zonă portretizându-i adeseori pe principii ardeleni şi pe unii membri ai familiilor lor după tiparele idealului regal al calvinismului, ridicând la rang de profeţie misiunea de a proteja şi propaga religia reformată şi identificându-i pe maghiari cu “poporul ales”. Efortul lor de a-i convinge pe conducătorii Principatului să se implice cât mai activ în apărarea cauzei protestantismului internaţional a avut consecinţe importante în plan confesional şi politic, contribuind la conturarea unei ideologii în care teoria monarhiei moderate, “constituţionale”, se împletea cu un confesionalism calvin rigid, un amestec de idei ţintind în egală 1 Pentru detalii vezi J. Bahlcke, Calvinism and estate liberation movements in Bohemia and Hungary (1570-1620), în The Reformation in Eastern and Central Europe, red. Karin Maag. Aldershot, 1997'p. 74-89. 2 A. Pettegree - Karin Maag, The Reformation in Eastern and Central Europe, în loc. cit., p. 17. Medidsvalia Transilvanica, tom V-VI, 2001-2002, nr. 1-2.
