Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
104 Ileana Bumichioiu esenţiale spre a fi recunoscute45. Vestimentaţia ctitorelor vorbeşte, de un mod de reprezentare al elitei din care fac parte. Costumul Catarinei, elegant, dar sobru prin ţinută, trimite la analogii occidentale din secolul al XVI-lea. Este o piesă excepţională pentru spaţiul transilvănean, dar prezenţa îi confirmată de statutul social pe care care îl avea ca soţie a lui Valentin Török. Roba, redată într-o alternanţă de dungi din ocru roşu şi galben, este închisă în faţă şi are mânecile strâmte până la fantele din zona umerilor. La gât se observa un guler alb încreţit, iar desenul lui Szinte redă şi manşetele, tot albe. Şiruri de perle, însoţite de o tuşă neagră, decorează liniile verticale ale rochiei. Talia este subliniată de un brâu cu dungi oblice care, în schiţa lui Szinte, se continuă In faţă, până la poale46. Din copia comparată cu imaginea actuală, reiese că părul îi era prins într-o reţea de perle care dădea feţei forma de inimă. Cu totul diferită este vestimentaţia Maréi, a cărei sobrietate este în primul rând cromatică, distonând cu cel al Catarinei. Un veşmânt gri a fost combinat cu o cămaşă la care se văd mânecile şi gulerul albe; un şorţ încreţit la brâu şi un văl de cap cu capetele lăsate liber, tot albe, completează costumul47. în ambele cazuri, în primul rând datorită repictării, nu se mai distinge nici o trăsătură facială. Modelul de biserică pe care ctitorele îl susţin ne confirmă aspectul general al construcţiei, cu turn vestic şi altar poligonal, corespunzător în linii mari siluetei actuale, păstrat chiar şi după refacerea părţii apusene48. în privinţa detaliilor însă, sunt câteva neconcordanţe chiar şi faţă de sursele secolului al XIX-lea. Ferestrele au fost redate cu închideri semicirculare şi, probabil spre a fi văzute, au fost plasate împreună cu intrarea rectangulară, pe latura nordică, chiar dacă se aflau pe sud. Acoperişul a fost indicat cu o nuanţă gri-albastră şi tuşe albe. înafara tabloului votiv, nume din familia Cherepovici mai sunt menţionate şi de epigrafele unor pietre sculptate, unele descrise încă din secolele XVIII şi XIX49. Deoarece a fost .descoperite în poziţii secundare şi în stare fragmentară, nu se pot face decât reconstituiri minore, cu toate că ornamentele renascentist târzii şi tipurile de piatră se aseamănă între ele. O parte din cele descifrate în secolul al XIX-lea au dispărut între timp, astfel că în aceste cazuri, redăm inscripţiile şi 45 Pentru semnificaţia religioasă a acestei categorii de imagini, o analiză aplicată Moldovei, la Maria Crăciun: Orthodox Piety and the Rejection of Protestant Ideas in 16th century Moldavia, in Ethnicity and Religion in Central and Eastern Europe, ed. Maria Crăciun, O. Ghitta, Cluj-Napoca, 1995, p. 70-92. 46 Deşi se mai păstrează destul de puţin din imaginea Catarinei (partea superioară a corpului, cu mâna dreaptă, ca şi două mici suprafeţe în care se mai vede brâul), comparând, se poate deduce ca Szinte a făcut reîntregiri grafice acolo unde fresca era prea deteriorată. 47 Pentru analogii ale detaliilor celor două costume, specifice secolului al XVI-lea şi găsite în Transilvania, cu precădere în izvoarele scrise (şorţuri şi brâie, scufii de mărgăritare, testemele), vezi Corina Nicolescu, Istoria costumului de curte în Ţările Române. Secolele XIV-XVIII, Buc., 1970, p. 165, 170, 175-17. 48 Ridicată cu aproximativ un 1 m mai la vest faţă de cea iniţială: Luminiţa Dumitriu. op. cit., p. 193. 49 Torma K.., op. cit., p. 55-57.
