Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2000 (4. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
14 Ana Dumitran, Antal Lukács Ultimul privilegiu acordat scaunului Caşin, fără a-i diminua libertăţile, reflectă în mod fidel contextul nou, creat de politica consecventă şi mult mai eficientă a principelui Gabriel Bethlen în raporturile cu secuii. Coordonatele esenţiale ale acestei politici le-au format conscrierea tuturor secuilor în vederea stabilirii precise a obligaţiilor militare, recuperarea elementelor libere iobăgite cu forţa sau de bună voie pentru a evita serviciul militar şi impunerea iobagilor de drept după modelul celor din comitate. Secuii din Caşin au fost nevoiţi să câştige bunăvoinţa consilierului şi tezaurarului princiar, Francisc Mikó de Hăghig, căpitan al scaunelor Ciuc, Gheorgheni şi Caşin, care a intermediat acordarea diplomei de confirmare. încă din veacul precedent principii obişnuiau să numească în fruntea celor trei scaune un jude regal suprem dar, contrar opiniei unor istorici43, nu credem că aceasta a avut drept consecinţă unirea lor, cea mai bună dovadă a menţinerii instituţiilor proprii fiind chiar privilegiile emise de principii respectivi, inclusiv de Gabriel Báthori. Scaunele filiale aveau un vice-jude care prezida scaunul de judecată propriu, apelul făcându-se la scaunul general de judecată al scaunelor-mamă44. Principele a confirmat privilegiul din 1613, dar a ţinut să precizeze, fidel politicii sale faţă de secui, că obligaţia militară şi imunitatea sunt exceptate. Reglementarea atribuţiilor şi a ierarhiei instituţiilor şi a slujbaşilor acestora a dus treptat la normalizarea raporturilor dintre scaunele principale şi filiale. Recunoscând relaţia de subordonare faţă de scaunul Ciuc, cu preţul unor concesii, scaunul Caşin n-a mai simţit nevoia reconfirmării privilegiilor sale în secolele următoare. * Conţinutul a cinci din cele zece diplome privilegiale acordate scaunului Caşin este cunoscut datorită punerii lor în circulaţie, în special prin intermediul colecţiei Székely oklevéltár, dar editarea nu s-a făcut în nici unul din cazuri după originalele documentelor. O parte dintre acestea din urmă (privilegiile emise de Matia Corvin, Vladislav II Jagelló, Cristofor Báthori, Sigismund Báthori şi cel din 1613 al lui Gabriel Báthori) se aflau la 1853 în arhiva familiei Balázsi din Imper, unde au fost văzute de Benkő Károly, care a şi publicat o menţiune despre prezenţa lor acolo, informaţie rămasă din păcate neexploatată de cei care, ulterior, au editat sau reeditat textele în cauză. Actualmente, patru dintre ele (cele emise de Matia Corvin, Cristofor Báthori, Sigismund Báthori şi Gabriel Báthori) se află la Muzeul Naţional al Unirii din Alba lulia, unde au ajuns în împrejurări rămase deocamdată necunoscute. Cu siguranţă însă nu au făcut parte din vechile colecţii, moştenite de la Muzeul Societăţii de arheologie şi ştiinţele naturii care a funcţionat între 1888 şi 1919, aceste acte originale având o importanţă greu de trecut cu vederea pentru a rămâne 43 Liviu Moldovan, Pál Antal Sándor, op. cit., p. 60. 44 Despre evoluţia scaunelor şi a slujbaşilor scăunali în sec. XV11-XVI11 vezi mai nou Vofkori Mária, A közigazgatási és jogi intézményrendszer és annak fejlődése a székelyeknél, ín Emlékkönyv Imreh István nyolcvanadik évfordulójára, Kolozsvár, 1999, p. 584-596.
