Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
64 Ciprian A. Dincă în ceea ce priveşte cancelaria, deşi documentele secolului XIII încep să numească notari, protonotari, cancelari ai episcopului33 34 35, reconstituirea personalului acestei structuri instituţionale este obstrucţionată de utilizarea într-o foarte mică măsură a formulei datum per manus, una din principalele „surse“ de identificare a membrilor unei instituţii emitente de documente. Astfel, în Ungaria, până la 1250, dintr-un total de 81 de diplome (29 de originale), doar două prezintă această formulă36. Formula existentă în actele episcopului Petru, este suplimentată de menţinerea însărcinaţilor cu întocmirea documentelor în liste de martori sau demnitari sau în diverse situaţii extraordinare, cel mai des, reprezentarea episcopului cu diferite prilejuri, cum este şi cazul transilvan37. Stadiul de organizare a activităţii de scriere a documentelor în numele episcopului Petru este atestată în primul rând de menţionarea unor persoane însărcinate (şi) cu redactarea actelor în interesul „bisericii transilvane“. Astfel, sunt amintiţi Nicolae, arhidiacon de Solnoc (1299, 1300)38 - notar; Torna, preot-capelan (1302)39; loan, arhidiacon de Târnava - cancelar (1306)40. Toate aceste menţiuni provin din ultimii 8 ani ai demnităţii şi vieţii episcopului. Frecvenţa emiterii actelor din „a Il-a perioadă“ arată deja o transformare. Intervalul menţionării unor „funcţionari ai cancelariei episcopale se identifică semnificativ cu perioada cea mai generoasă în documente (7 acte între 1290-1307, în raport cu 8 acte în intervalul 1270-1298)41. O altă chestiune relativă la cancelaria episcopului este distincţia terminologică ce există între cei trei componenţi ai acestei structuri instituţionale: notarius-capellanus-cancellarius. Ce realitate acoperă acest fapt? Diferenţele terminologice corespund oare unor diferenţe semantice, generate de atribuţii distincte în cadrul aceleiaşi instituţii? Prin urmare, se naşte întrebarea dacă există o structură ierarhică în cadrul cancelariei episcopului Petru, faptul ce ar argumenta consistent un stadiu final pentru începuturile practicii diplomatice. Sau pur şi 33 L. Solymosi, op. cit., p. 163. 34 Ibidem, p. 159 sqq.; I. Hlavacek, op. cit, p..22. 35 1. Szentpétery, op. cit., p. 139. 36 L. Solymosi, op. cit., p. 165. 37 Ibidem. 38 1299, oct. 28, Codex Diplomaticus Hungáriáé..., ed. G. Fejer (CD), VII, 4, Budapest, 1834, p. 252- 254; Documente privind Istoria României, seria C, Transilvania (DIR C) veac XIII, Bucureşti, 1952, nr. 519 (traducere românească); Codex Diplomaticus Transsilvaniae, ed. Zs. Jakó (CD Trans), Budapest, 1997, 1, nr. 590 (regest maghiar), „...notarius domini episcopi Transilvani', 1300, ian. 6; Documente privind Istoria Românilor, ed. E. Hurmuzaki, N. Densuşianu (Hurmuzaki), I, 1, Bucureşti, p. 551-552, DIR, C, veac XIII, II, nr. 521 (trad. rom. p. 476-478, text latin, p. 515-516); CD Trans, nr. 592 (regest maghiar). 39 „... capellano nostro Thoma sacerdote per nos ad hoc specialiter deputato..." A. Szeredai, Series Eppiscoporum Transsilvaniae (Ser. Epp. Trans.), Karlsburg, 1790, p. 57-58; Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, ed. Fr. Zimmermann, C. Werner (Ub) 1, nr. 295; DIRC veac XIV, voi. 1, nr. 25 (trad, românească). 40 „... dominus loanes Archidiaconus de Kükülö, cancellarius Episcopi Transilvani, vice et nomine Domini sui...". Ser. Epp. Trans., p. 59-60, CD, VIII, I, p. 203-204, DIR, C, veac. XIV, voi. I., nr. 59. 41 Această afirmaţie trebuie privită sub rezerva distrugerilor provocate la 1277; totuşi majoritatea materialului este emis după această dată.
