Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instrumenta
Aestimatio, aestimare, aestimator 131 totuşi să tragem anumite concluzii pornind de la alcătuirea vocilor pentru aestimatio, aestimare şi aestimator. 1.3.4.1 Pentru aestimatio, -onis, substantiv feminin, avem mai întâi trecute în paranteze rotunde variantele grafice sub care apar în texte: estimacio şi estimatio, forma aestimatio fiind impusă convenţional ca deschizătoare de articol (fiind forma din latina clasică); ezitarea între estimacio şi estimatio se datorează faptului că în textele scrise în variantele scrierii aşa-zisă gotică este foarte greu să se facă distincţie între caracterele ‘f şi ‘c’. Urmează apoi enumerarea sensurilor, mai întîi în limba latină, apoi în limba maghiară: 1 actus estimandi, taxatio - értékelés, felmérés (a. strictius de magnitudine, pretio, valore sim.; b. latius i.q. opinatio, constitutio, cogitatio, iudicium - vélekedés, megállapítás, elgondolás, Ítélet)', 2 pretium, valor - érték (a. proprie; b. ‘in aestimatione condigna’ i.q. solutione in rebus [non in pecunia] - természetben [nem pénzben] fizetve', c. transi, i.q. fama, opinio — hírnév). împărţirea aceasta, foarte atentă şi sensibilă la conţinutul semantic şi diferenţele semice specifice, este susţinută de o bogată exemplificare. Noi ne vom opri numai asupra exemplelor luate din materialul documentar referitor la Transilvania. Bunăoară, pentru sensul nr. la avem un exemplu luat din ‘Registrul de la Oradea’: ‘Impedit Vanam ... de damno suarum rerum ad aestimationem (s.n.) unius marcae et dimidiş’ Este de remarcat inconsecvenţa aplicării unui set omogen de reguli pentru editare, deoarece alături de ‘impeciit’ avem ‘aestimationem’, cu ‘ae-‘ şi cu ‘-ti-‘, ca mai apoi, în ‘dimidiş’11, diftongul să fie redat prin ‘-ş’ ( e caudata)\ Este foarte greu, de fapt inutil, să încercăm să deducem ce formă grafică aveau ultimele două cuvinte în textul original redactat la capitlul din Oradea între anii 1208-1235, deoarece nu mai avem la dispoziţie textul original. O situaţie asemănătoare o întîlnim şi în cazul unui exemplu dat pentru sensul 2a, dintr-un act săsesc: ‘Si tempus novi vini sive musti in exigendo distulerint, aestimatio (s.n.) sive pretium solvetur pro musto.’12 13. Se ştie, din indicaţia expresă a editorilor, că diftongul ‘ae-‘ a fost reconstituit în mod deliberat de către aceştia acolo unde în original se întîlneşte un ‘e-‘; de multe ori chiar, cei doi editori folosesc notele de subsol pentru a trimite la forma din original, aspect asupra căruia vom avea prilejul să revenim. La sfîrşitul articolului întâlnim însă o indicaţie care are, de asemenea, darul de a ne pune în încurcătură, la fel ca şi indicaţia din lexiconul lui Blaise (Extimo p<our> existimo): Cf. etiam extimatio'3. Putem interpreta această indicaţie în două feluri: fie că avem de-a face cu o variantă grafică a lui aestimatio, dar în acest caz 11 Regestrum Varadiense examini ferri candentis ..., curis et laboribus loannis Karácsonyi et Samuelis Borovszky ... editum Budapeşt 1903 (prelucrat după ediţia ‘impressum Colosuarini per G<asparem> H<eltai> Anno salutis humanae. 1550’, nr. 179 (64), la anul 1219. 12 Urkundenbuch zur geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, von Franz Zimmermann und Karl Werner, 1, p. 175. 13 Lexicon Latinitatis Medii Aevi Hungáriáé t A Magyarországi középkori latinság szótára, Voi. I. Fasc. 1/1. Kötet. 1. Füzet, 1987, p. 99, coll. 1-2.
