Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
112 Sándor Pál-Antal lui, vicejuzii să exercite neîntrerupt funcţiile lor de juzi regali; dacă este căutat la Apalina de vre-un om necăj it să-l primească şi să-i rezolve şi acolo cererea33. Judele suprem regal a reprezentat scaunul, împreună cu căpitanul, notarul şi cu 5-7 primori (în această perioadă zişi şi nobili) la dieta ţării. El a prezidat, împreună cu căpitanul sau singur, scaunul general de judecată. Au fost şi cazuri când a participat şi la vicescaunul de judecată. Vicejuzii regali erau doi, şi funcţia lor era ca “nobile officium”, împlinirea căreia se făcea prin alegere anuală. Atribuţiile lor nefiind stabilite precis, acestea s-au fixat pe parcurs: în parte erau judecători, în parte executori de hotărâri şi sentinţâ, dar şi organ de administraţie. Ei vegheau la menţinerea liniştii publice şi participau la căutarea răufăcătorilor din raza scaunului. Lor li se anunţau cazurile de prevaricaţii, de încălcarea interdicţiilor, de încăierări sau contrabandă, furturile de cai, animalele dispărute. Supravegheau şi activitatea juzilor săteşti, prezidau vicescaunul de judecată, ţinut la Miercurea Nirajului. De fapt, forul inferior de judecată a primit numele de “vicescaun” tocmai după funcţia demnitarilor care-1 conduceau. Dregătorii principali (căpitanul şi judele suprem regal) şi secundari (vicejuzii regali) nu au avut un salariu prestabilit. Veniturile lor constau din amenzi şi unele taxe încasate. Doar judelui suprem regal i s-a stabilit pe la mijlocul secolului al XVII-lea prestarea unei zile de clacă pe an din partea populaţiei. Notarul a devenit dregător al scaunului spre sfârşitul secolului al XVI- lea. Activitatea scriptologică la scaun în perioada anterioară era foarte redusă. Procesele şi neînţelegerile se rezolvau, de obicei, prin hotărâri verbale. Puţinele acte redactate (mai ales plângeri, revendicări ale secuimii înaintate voievodului sau regelui Ungariei, hotărârile adunării generale ale secuilor), se făceau probabil, de către notari ocazionali (scribi, dieci). De aceea, scaunul, multă vreme nu a avut nevoie de funcţia de notar. La comitate această funcţie la început, figurează ca notarius sedis judiciariae şi s-a înfiinţat cu scopul de a consemna în scris hotărârile de judecată şi recursurile părţilor. Iniţial notarul a fost funcţionar angajat şi nu se schimba cu ocazia alegerilor anuale de funcţionari34. în scaunele secuieşti notarul a apărut în urma hotărârii dictate de la Sighişoara din anul 1562. în secolul al XVII-lea el a devenit un dregător ales, ca şi vicejuzii regali, şi pentru activitatea scriptologică era plătit în felurite forme, în anul 1612 adunarea generală a scaunului Mureş hotăreşte, de exemplu, ca fiecare locuitor să plătească câte cinci dinari (pénz) pe an pentru plata notarului35. Notarul scaunului avea sarcina de a conduce şi de a păstra protocoalele adunărilor generale şi ale scaunelor de judecată. Trebuia să ducă protocolul la 33 S. Pál-Antal, Marosszék, p. 10. 34 Antal Föglein, A vármegye nótáriusa (Notarul comitatului), în Levéltári Közlemények (Comunicări arhivistice), 1926, nr. 14, p. 15. 35 Direcţia Judeţeană Mureş a Arhivelor Naţionale, Târgu-Mureş, Arhiva Scaunului Mureş, Protocolul scaunului din 1610 - 1683 (nr. 1), p. 18.
