Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)

Elite

Ştefan Mailat şi ţara (cu cetatea) Făgăraşului

243

lui Ştefan Mailat. Lor li se alătură şi unele unităţi ardelene şi, cu toţii, înconjoară cetatea Făgăraşului. Lui Mailat i se întinde o cursă, mai ales prin concursul lui Petru Rareş18; este atras afară din cetate, capturat (iulie 1541) şi apoi întemniţat la Constantinopol, unde avea să moară în decembrie 1550.

Ştefan Mailat a fost o personalitate puternică, specifică unei lumi frământate din epoca Renaşterii şi Reformei, când soarta Europei Centrale era în dispută şi în schimbare. Era foarte greu de prevăzut spre care dintre competitori va înclina balanţa. De aceea, "domnul liber al Ţării Făgăraşului", alături de foarte mulţi dintre contemporanii săi, a oscilat între Ferdinand de Habsburg şi loan Zápolya, ambii ajunşi în 1526 regi ai Ungariei. Ştefan Mailat a trecut dintr-o grupare în alta cu oarecare seninătate şi chiar eleganţă, dornic de propria mărire, de păstrarea şi creşterea averii personale şi, uneori, în momente cruciale, preocupat şi de soarta ţării. Unele treceri ale lui Mailat dintr-o tabără în cealaltă au fost doar formale, iar altele au părut determinate chiar de posibilitatea menţinerii stăpânirii asupra Făgăraşului, în general, nu a fost privit de opinia publică drept trădător, ci, mai degrabă, drept duplicitar şi versatil, capabil de adaptare rapidă, în situaţii neprevăzute. în contextul epocii, toate acestea apăreau mai mult drept calităţi decât defecte. Ştefan Mailat a avut o viaţă zbuciumată şi instabilă, plină de multe dicontinuităţi, dar a păstrat o constantă până la 1541, anume stăpânirea cetăţii şi domeniului Făgăraşului, adică a locului de origine, de unde şi-a extras adesea, în momentele cruciale, forţa de rezistenţă şi de supravieţuire.

ANEXAI:

Kapornak, 12 martie 1528

Ştefan Mailat, familiar al curţii regale, promite lui Ferdinand de Habsburg că, primind cetatea Făgăraşului numai pentru pază sau păstrare, este gata s-o înapoieze suveranului său când acesta i-o va cere.

Ego, Stephanus Maylad de Zwnyozegh, aule regie familiaris,/ fateor et promitto per presentes litteras, sub fide ac verbo/ boni viri et humanitate mea, quod quandocumque regia maiestas/ Hungarie et Bohemie etc., dominus meus clementissimus, castrum/ Fogaras, quod solum in custodiam a maiestate sua recepi/ a me repetierit, illud eidem maiestate regie vel ei quem/ michi maiestas sua ad hoc deputabit,/ sine mora, excepcione, tergiversacione aut alia quacumque excusacione/ reddere, rennunctiare et ad manus eiusdem maiestatis sue/ restituere volo, dolo et fraude aut quavis alia sinistra/ machinacione in hiis postpositis penitus et semotis,/ hamm litterarum testimonio manu mea propria scriptarum/ sigiloque mei anullaris impressione munitarum.

Datum/ in Kapornak, in festo beati Gregorii pape, anno/ Domini millesimo quingentesimo vigesimo octavo.

Originalul, pe hârtie, cu pecete inelară aplicată sub text, se află la Österreichische Staatsarchiv, Haus-, Hof- und Staatsarchiv Wien, fond Hungarica, cutia 8/A,f. 61r.

Ediţie: Fr. Schuller, Urkundliche Beitrage Geschichte Siebenbürgens von den Schlacht bei

18 Maria Holban, op. cit. (vezi nota 11), p. 218.