Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Societate
92 Cosmin C. Rusu formă pătrată cu laturile de 4x4 metri realizată în stâncă, probabil un tunel de refugiu în caz de atac. în interiorul acestui “tunel”, în peretele de stâncă apar două nişe dreptunghiulare, la nivele diferite, adânci de cca. 0,50 m, având pereţii afumaţi “probabil datorită folosirii unor făclii sau lumânări”90. Fragmentul de tijă păstrat are 2 cm lungime, iar corpul propriu-zis al manşonului are 2,5 cm Acesta din urmă, evazat în partea sa superioară, prezintă un orificiu de formă pătrată. In interiorul său s-a conservat un tub cilindric, probabil din bronz, având şi acesta o mică fantă încheiată cu un orificiu circular. Utilitatea acestor adaptări tehnice este foarte probabil una de natură practică: cu ajutorul unui ac de metal (sau a unei aşchii de lemn) introdus prin aceste orificii era eliminat mucul lumânării consumate. Datarea piesei este făcută în contextul general oferit de locul descoperirii, putând fi apreciată la intervalul delimitat de secolele XIII-XIV91. Un alt sfeşnic confecţionat din bronz, a fost descoperit la Oradea92. Şi din această piesă s-a păstrat doar manşonul de fixare a lumânării, uşor alungit şi prevăzut cu o fantă dreptunghiulară poziţionată vertical (folosită pentru extragerea mucului ars al lumânării) şi un mic fragment, patrat în secţiune, din începutul tijei de susţinere. Manşonul are în partea sa superioară, uşor evazată, un dimetru de 3,4 cm, cel al tubului propriu-zis fiind de doar 2 cm. Piesa se datează în intervalul cuprins între secolele XV-XVI. O bună analogie pentru exemplarul orădean găsim la Székesfehérvár, cu datarea în secolul al XV-lea93. Tot la Oradea a fost descoperit şi un alt fragment de sfeşnic din bronz, aparţinând probabil epocii turceşti.94 Piesa aparţine secolului al XVII-lea, însă datarea sa poate coborî şi în secolul al XVI-lea. Exemplarul, se pare de factură orientală, s-a păstrat fragmentar (L = 15,5 cm), fiind constituit dintr-un corp tubular alungit, frumos decorat cu benzi şi caneluri dispuse orizontal. Un manşon de sfeşnic interesant este atestat la Sălişte (jud. Sibiu)95. Exemplarul, se pare o piesă distinctă (!), se compune din manşonul propriu-zis în care se fixa lumânarea, separat printr-un mic disc circular (utilizat pentru a reţine ceara topită) de un alt manşon mai îngust, care servea probabil la fixarea dispozitivului într-o tijă metalică sau într-un mic braţ de lemn. Ipotetic, această piesă indică apartenenţa sa la un sfeşnic cu unul sau mai multe braţe, fiecare prevăzut în partea superioară cu un astfel de manşon - suport. în fine, o ultimă piesă de acest tip repertoriată de către noi, a fost descoperită la cetatea Lita (jud. Cluj). Acest exemplar, considerat iniţial drept un tub 90 A se vedea P. Iambor, Donjonul cetăţii Dăbăca, în Acta Musei Napocensis, XXI, 1984, p. 198, nota 3. 91 Ibidem, p. 199. 92 Mulţumim domnului A. Rusu pentru amabilitatea de a ne pune la dispoziţie piesa. Sfeşnicul se găseşte în colecţiile Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, nr. inv. 17061. 93 Medium Regni, Budapest, 1996, p. 50. Datorăm mulţumiri domnului A. Rusu pentru semnalarea acestei piese. 94 Colecţia M. Ţ. C. din Oradea, nr. inv. 15023. 95 P. Munteanu Beşliu, op. cit., p. 18.
