Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Societate
Iluminatul artificial în Transilvania - sec. XI-XVI 77 locuinţelor rurale se constituia foarte probabil într-o activitate normală, cotidiană. Din acest punct de vedere, tehnologia confecţionării lumânărilor, în principal a celor din seu (ceara constituind o materie primă mai greu de procurat şi considerabil mai scumpă), nu reprezenta un demers prea dificil. In acest caz sugestiile venite dinspre etnografie pot fi apreciate ca utile. Astfel, seul sau ceara erau topite într-un cazan special (seul fiind în măsura posibilităţilor curăţat de impurităţi). Ulterior, ceara, respectiv seul, erau fixate pe fitil (feştilă) de căldura propriei lor arderi, prin turnare, în recipiente sau tuburi de forme ori dimensiuni diferite (în genere unse cu grăsime pentru ca lumânarea să poată fi scoasă mai uşor) sau prin scufundare succesivă, fiecare cufundare adăugând grosime lumânării16. Un alt procedeu al realizării lumânărilor de ceară era acela al frământării cu mâna a cerii solide - până la înmuiere, iar apoi al răsucirii acesteia în jurul unor feştile de in, cânepă sau bumbac, obţinându-se astfel lumânări de grosimi şi lungimi diferite17. Lumânările de seu au avut o utilizare relativ extinsă în mediile rurale, mai puţin prospere precum şi în cadrul activităţilor miniere subterane, în special secolul al XVI-lea înregistrând numeroase mărturii în acest sens. Inventare sau liste de cheltuieli ale minelor din zona Băii Mari sau a comitatului Hunedoarei atestă cumpărarea unor cantităţi considerabile de lumânări de seu sau doar a seului, în acest din urmă caz cămărarii urmând să fabrice ei înşişi lumânările/feştilele de seu18. Lumânările de ceară, utilizate îndeosebi în spaţiile eclesiastice, de cult sau în mediile înstărite, orăşeneşti sau nobiliare, au reprezentat adesea obiect de danie ori de răscumpărare19, de plată20 sau chiar de export. Din această ultimă perspectivă se pot menţiona comenzile adresate de Mihai Viteazul, în două rânduri - în anul 1599 şi apoi în anul 1600, bistriţenilor. El va solicita mai întâi 4000 de lumânări pentru curtea sa21, iar apoi, doar la interval de un an încă 2000 de bucăţi22. Deşi avem certitudinea producerii şi folosirii generalizate a lumânărilor (fie 16 N. J. G. Pounds, op. cit., p. 190; V. Butură, op. cit., p. 258; T. Roşu, Mijloace de iluminat în obştea ţărănească, în Biharea, V, 1978, p. 166. 17 V. Butură, op. cit., p. 258; T. Roşu, op. cit., p. 166. 18 Al. Doboşi, Exploatarea ocnelor de sare în Transilvania în Evul Mediu (secolele XIV-XVI), în Studii şi comunicări de istorie medie, I, an II, 1951, p. 140-142; D. Prodan, S. Goldenberg, Inventarele din 1553 şi 1556 ale minelor şi monetăriei din Baia Mare, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, 7, 1964, passim; I. Pataki, Exploatarea fierului în comitatul Hunedoara la începutul secolului al XVI-lea, în Studia Universitatis "Babeş-Bolyai". Series História, fase. 1, 1971, p. 25. 19 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul XVI. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1967, p. 243. Pe domeniul Bocicoiu, la 1575, preoţii români trebuiau să dea dregătorului câte un mănunchi de lumânări şi un coş; Idem, Iobăgia în Transilvania în secolul XVI. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1968, p. 316. Pentru omucideri se achitau printre altele şi două table de ceară pentru făcut lumânări sau slujbe. 20 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania... . II, p. 386-387. Pe domeniul Satu Mare, la 1569-1570, s-a făcut o cumpărătură pentru crâşmarii care au crâşmărit vinurile împăratului şapte luni în târgurile Satu-Mare şi Mintiu. 21 E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor. XII, Bucureşti, 1903, p. 557-558; Şt. Meteş, op. cit., p. 145. 22 E. Hurmuzaki, Documente.... XII, p.999; Şt. Meteş, op. cit., p. 145-146.
