Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Societate
72 Cosmin C. Rusu Toate acestea coroborate cu deja menţionata lipsă a unor serioase studii de specialitate referitoare la viaţa cotidiană medievală transilvană, îngreunează abordările în această problematică, încetinind ritmul cercetării şi impunând în mare măsură reconstituiri şi restiutiri secvenţiale sau incomplete. De asemenea, dacă pentru spaţiul Moldovei şi al Ţării Româneşti apar, sporadic însă, o serie de demersuri în ceea ce priveşte problematica iluminatului medieval1, spaţiul transilvan este lipsit în totalitate de astfel de iniţiative. Spre deosebire de istoriografia românească, problematica culturii materiale medievale, într-o abordare complexă şi firească în acelaş timp - subsumată deci vieţii cotidiene, şi în particular tema iluminatului artificial, respectiv natural, sunt intens şi atent cercetate de către literatura de specialitate europeană şi chiar nordamericană. Pe aceste coordonate există numeroase studii şi lucrări care abordează problematica iluminatului medieval (în cazul nostru cel artificial), atât în ansamblul său, cât şi pe secvenţe interpretative cum ar fi: rolul şi impactul acestuia asupra vieţii cotidiene, tipologii şi clasificări de piese/dispozitive de iluminat - pentru mediile laice, dar îndeosebi pentru cele eclesiastice, studii cu caracter monografic pe categorii de piese, abordări din perspectiva simbolistică dispozitivelor de iluminat, respectiv a conotaţiilor lor ca opere de artă etc2. Studiul problematicii iluminatului medieval transilvan impune într-o primă abordare delimitarea izvoarelor şi surselor de documentare utilizate. Cercetarea acestora dintr-o perspectivă exhaustivă se constituie însă într-un demers nu foarte facil. Această stare de fapt este dată nu atât de multitudinea sau varietatea surselor documentare (testamente, foi de zestre, inventare-urbarii ale bunurilor nobiliare, episcopale sau domeniale, corespondenţă în vederea unor comenzi, registre vamale sau de socoteli ale oraşelor), cât de către faptul că aceste extraordinare izvoare ale lumii medievale nu sunt cunoscute mediului ştiinţific, nefiind în marea lor majoritate publicate. La fel, numărul redus al izvoarelor iconografice circumscrise spaţiului transilvan, cât şi carenţa deja menţionată a unor săpături arheologice sistematice şi satisfăcătoare ca pondere numerică, îngreunează demersul ştiinţific. Publicarea parţială a unor registre vamale sau de contabilitate ale unor oraşe, a unor colecţii muzeale, precum şi editarea întârziată a unor volume de documente, suplinesc în mică măsură lipsa instrumentului de lucru fundamental pentru cercetător - izvorul 1 Eugenia Neamţu, V. Neamţu, Stela Cheptea, Contribuţii la cunoaşterea mijloacelor de iluminat in aşezarea medievală de la Baia, în Suceava. Anuarul Muzeului Judeţean, V, 1978; P. Diaconu, Silvia Baraschi, Tipuri de opaiţe de la Păcuiul lui Soare, in Pontica,!, 1974. 2 Pot fi amintite astfel o serie de lucrări de strictă specialitate sau volume cu caracter general, care abordează problematica culturii materiale sau a vieţii cotidiene medievale (incluzând şi studii referitoare la mijloace şi dispozitive de iluminat); D. R. Dendy, The Use of Lights in Christian Worship (1959); F. W. Robins, The Story of the Lamp (1970); J. Braun, Das Christliche Altargerät in seinem Sein und in seiner Entwicklung (1932); K. Jahrmuth, Lichter Leuchter in Abendland (1967); N. J. G. Pounds, Hearth & Home. A history of material culture, Indiana Univ. Press (1989); G. Ferguson, Signs and Symbols in Christian Art, Oxford Univ. Press (1961); O. M. Dolton, Byzantine Art and Archaeology, Dover Publications, New York (1961); M. Righetti, Storia della liturgia, Torino (1954); G. Galavaris, Some Aspects of Symbolic Use of Lights in the Eastern ChurchŞ Candles, Lamps and Ostrich Eggs, in Byzantine and Modem Greek Studies, 4 (1978) etc.
