Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Elite
Adunarea generală a stărilor Transilvaniei din mai 1355 63 fiul lui Farcaş. în consecinţă, Nicolae Konth, constatând că moşiile respective nu fuseseră luate în stăpânire în chip legiuit, după obiceiul regatului, cere conventului să-şi trimită omul de mărturie, care, alături de omul voievodului, să hotărnicească şi să dea în stăpânire pomenitului Nicolae, fiul lui Benes, amintitele posesiuni (dacă nu ar fi împotrivitori)6.- 23 mai 1355: Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, scrie conventului din Cluj-Mănăştur că, "în adunarea noastră generală ţinută în oraşul Turda", la 20 mai, "a comunităţii nobililor şi nenobililor <...> din acele părţi ale Transilvaniei, a saşilor, secuilor şi a celorlalţi oameni de orice fel, spre a face fiecăruia dreptate", capitlul bisericii Transilvaniei l-a reclamat pe loan, fiul lui Marcu de Decea, pentru o bucată de pământ situată între posesiunea Mirăslău, a capitlului, şi posesiunea Decea, a zisului loan, fiul lui Marcu. Ca urmare, voievodul cere conventului din Cluj- Mănăştur să-şi trimită oamenii de mărturie care, alături de oamenii voievodului, să hotărnicească după vechile semne şi să despartă posesiunile Decea şi Mirăslău una de alta şi să-i pună pe fiecare din cei doi împricinaţi în stăpânirea părţii sale (dacă nu ar fi împotrivitori)7.- 24 mai 1355: Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, dă de ştire că, "în adunarea noastră generală ţinută la Turda", în 20 mai, "cu toţi nobilii şi cu oamenii de orice stare, din zisele părţi ale Transilvaniei, când începusem a cântări la cumpăna dreptăţii procesele tuturor împricinaţilor", a judecat şi procesul între loan, fiul lui Vivian, orăşean din Vinţul de Jos, şi Petru, fostul viceban, fiul lui Mihail de Iara, referitor la posesiunea Oarda, situată în comitatul Alba, lângă râul Mureş. Pe baza unui act al regelui Ludovic I, prin care posesiunea Oarda era hărăzită pe veci lui Petru vicebanul şi moştenitorilor săi, toţi nobilii, feţele bisericeşti şi juzii nobililor din cele şapte comitate ale Transilvaniei, plus asesorii juraţi aduşi acolo, în urma unui jurământ "cu mâna pe lemnul dătător de viaţă al crucii", au lăsat moşia în discuţie amintitului Petru. Totuşi, pentru a se evita orice "bănuială" de părtinire, mai ales din partea acelui loan, fiul lui Vivian, voievodul a voit să treacă pricina, "cu toate actele judecăţii ei", la curtea regală, spre a se dezbate de către suveran, cu prelaţii şi baronii "ţării sale" (regni sui). Dar, la aceasta, "adunarea nobililor, a feţelor bisericeşti şi a celorlalţi oameni de orice stare" din Transilvania a spus "într-un glas că niciodată n-a fost legea şi obiceiul său de a trece la curtea regească pricini asemănătoare şi chiar mai grele", care toate s-au judecat, "păzindu-se rânduiala legii", înaintea voievodului Transilvaniei sau a juzilor săi. Până la urmă, pricina s-a judecat tot la nivelul Transilvaniei, cu ajutorul unor arbitri, încheindu-se cu sentinţa de mai sus, validată de voievod şi de adunare8.- 25 mai 1355: Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, dă de ştire că, "în adunarea noastră generală ţinută la Turda", în 20 mai, "cu toţi nobilii din părţile Transilvaniei", s-a decis ca loan, fiul lui Laurenţiu şi Mihail, fiul lui Blasiu, să-i restituie lui loan, fiul lui Petru, posesiunea Panticeu şi pământurile Myketeleke şi Hunthteleke, din comitatul Dăbâca, în schimbul a 50 de mărci. Partea minorului loan, 6 Ibidem, p. 312-313, nr. 308. 7 Ibidem, p. 313-316, nr. 309. 8 Ibidem, p. 316-322, nr. 310.
