Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Recenzii
180 Recenzii "Peregrinatio Hungarorum" din care au apărut până acum nouă volume. Publicarea izvoarelor privind istoria învăţământului este în derulare în cadrul colecţiei "Fontes Rerum Scholasticarum", având şase volume apărute. Lângă aceste preocupări profesorul Keserű s-a dedicat îndrumării multor generaţii de tineri cercetători, conducând programe de doctorat din anii şaizeci. Studiile publicate în acest volum omagial aparţin în cea mai mare parte acestora dar şi colaboratorilor şi priatenilor care au lucrat împreună cu distinsul profesor. Volumul oglindeşte şi o altă latură a realizărilor celui sărbătorit. Prezenţa lucrărilor trimise de la Geneva, Erlangen, Basel, Amsterdam, Utrecht, Leiden, Birmingham, Strasbourg, Cluj, Cracovia şi Varşovia arată roadele viziunii europene în care şi-a conceput activitatea ştiinţifică. Trecerea în revistă a activităţii profesorului pe parcursul studiului introductiv "Dedicatio" scrisă de Mihály Balázs, se întregeşte deci prin cele patruzeci şi şapte de studii şi publicaţii de izvoare care într-un fel sau altul au legătură cu persoana sărbătoritului. Lucrarea doamnei Ágnes Ritoókné Szalai se asociază în mod deosebit atmosferei volumului. Căutând răspuns la întrebarea pusă în titlu "Miért Melanchton?" ("De ce Melanchton?") autoarea arată rolul atitudinii profund umane a marelui profesor Melanchton, prin care a influenţat cariera tinerilor maghiari care au studiat la Wittenberg. Astfel este explicabilă apariţia "cultului Melanchton" în rândul protestanţilor maghiari, care pornind de la prima generaţie de discipoli s-a moştenit la urmaşi. Cea mai mare parte a studiilor din volum este axat pe tratarea diverselor manifestări ideologice religioase din epoca premodernă. Aceasta s-a datoreşte prezenţei studiilor aparţinând generaţiei tinere, care şi-au început cariera sub îndrumarea profesorului Keserű, într-o perioadă când atenţia lui s-a îndreptat spre acest domeniu. Atmosfera religioasă cu care debutează această perioadă în Europa este ilustrat prin studiul lui Waclaw Urban "Drei altpolnische Schüler Wittenbergs: Thomas Sobocki (Lutheraner), Franciscus Krasinski (Katholik) und Lukas Delfin (Antitrinitarier)". Rămânând în spaţiul polonez Aleksandra Golik-Prus şi Zdzislaw Pietrzyk folosindu-se de însemnările unui album amicorum arată modalităţile prin care Fraţii Polonezi recent desprinşi din biserica calvină (1560) îşi propagau ideile. Gizella Keserű aduce un argument împotriva tezei intrate în istoriografie potrivit căreia unitarianismul din Transilvania ar fi ajuns în secolul XVIII. în stadiul unui sectarianism izolat. Argumentarea ei se bazează pe interpretarea lucrării lui Andrei Wissowatius "Religio Rationalis" care a influenţat marii gânditori iluminişti, şi pe demonstrarea faptului că această lucrare a fost tradusă în maghiară şi a circulat în mediile unitariene din Transilvania. Aart de Groot, în studiul "Sozinianismus in Hardewijk?" prezintă atitudinea protestanţilor din Olanda faţă de unitarienii refugiaţi din Polonia. Deşi erau toleraţi, s-au luat măsuri severe faţă de ideile lor antitrinitariene. Studiul lui Carlos Gilly trece în revistă principalele simboluri ale proorocirilor hiliaste din timpul războiului de treizeci de ani, care erau folosite cu scopuri propagandistice. Legăturile studenţilor maghiari cu spaţiul englez este prezentat de Graham Murdock în studiul "The Experience of Péter Körmendi. Foreign Calvinist Students' Contact with Presbyterians and Puritans în England". Lucrarea lui Gábor Sipos se leagă de această tematică urmărind soarta preotului clujean Szőnyi Nagy István, care a suferit în urma convingerilor sale puritane în Transilvania sfârşitului de secol XVIII. Legat de .curentul pietismului, în volum sunt publicate patru studii. Zoltán Csepregi un cercetător al pietismului din vestul Ungariei aduce noi detalii în conturarea acestei problematici prin reconstituirea istoriei publicării în limba maghiară a cărţii lui Johann Arndt "Wahres Christentum". Zsuzsa Font, urmărind activitatea lui Andreas Teutsch ajunge la concluzia că până şi în cazul celor mai convinşi propagatori ai
