Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Opinii
166 Radu Mârza program antiotoman şi filohabsburgic, iar cronicaml nu putea să nu aibă resentimente faţă de foştii ocupanţi, mai ales că acestora li se acorda la Praga o importanţă mai mare decât reprezentanţilor Stărilor ardelene. După ce am trecut în revistă manifestările atitudinii cronicarului Szamosközy faţă de români şi am încercat să le interpretăm din prisma mentalităţilor epocii, ne îndreptăm atenţia asupra lui Ioachim Crăciun, istoricul clujean care a tradus şi comentat fragmentele referitoare la români din cronica lui Szamosközy. După ce am înţeles mobilul care făcea pe acesta să adopte un anumit ton faţă de Mihai Viteazul şi faţă de români în general, observăm că şi istoricul din primele decenii ale secolului XX l-a înţeles conform sensibilităţii epocii sale pe cronicaml de la începutul secolului XVII. Istoricul reproşează cronicarului că "nu este totdeauna obiectiv", dar el însuşi scrie lăsând uneori la o parte principiul "sine ira et studio" şi, după 300 de ani, mai este încă supărat pe cronicar. Expresiile utilizate o dovedesc: "săgeţi pline de venin", "atrocităţi", "satisfacţie diabolică", "răutate ridicată până la abominabil", "teribilă supărare", "atitudini duşmănoase", "ascunzişurile sufletului"27. Explicaţia cea mai potrivită pentru cele două cazuri de alteritate, al cronicarului maghiar de la începutul secolului al XVII-lea şi al istoricului român de la începutul secolului al XX-lea, explicaţie pe care ne permitem să o preluăm ca pe o concluzie a lucrării de faţă, ne este oferită de istoricul francez Lucien Febvre, preocupat şi el de alterităţi: "Examinarea critică a faptelor ar trebui să ne ducă la înlocuirea formulei magistratului: "E adevărat că...?" cu aceea a istoricului: "Cum se explică faptul că...?" (...) acel sens ultim al oricărei istorii, care nu e "a şti", în ciuda etimologiei, ci "a înţelege"28. L’attitude de Szamosközy devant Ies Roumains (Ies temps du Michel Ie Brave) (Resumé) Notre étude essaye une nouvelle lecture de la chronique du Szamosközy István (début du XVI le siede) en ce qui concerne Ies fragments que parlent sur Ies Roumains généralement et sur Michel le Brave (prince de la Valachie, 1593-1601) spécialement. On propose une nouvelle interprétation de l’attitude de l’historien, en partant de sa formation intélectuelle et de sa position dans la société transylvaine et du point de vue des mentalités collectives et individuelles de l’époque. Finalement, on présent une courte évaluation de l’attitude envers Szamosközy de Ioachim Crăciun, l ’historien roumain d ’entre guerres qui a traduit et commenté les fragments sur les Roumains de la chronique de Szamosközy. 27 Vezi Ibidem, capitolul Atitudinea faţă de Români. ■* Lucien Febvre, Religia lui Rabelais. Problema necredinţei în secolul al XVl-lea, voi. I. Traducere, introducere şi note de Horia Lazăr, Ed. Dacia, Cluj, 1996, p. 36.
