Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
146 Tudor Sălăgean participat, în august 1298, la congregaţia regatului, desfăşurată la Pesta147. Din aceeaşi perioadă datează, foarte probabil, şi iniţiativa regalităţii de a-i subordona pe secui unui ’’comite” aflat în directa subordine a regelui. înfiinţarea ’’comitatului secuilor” (ai cărui titulari sunt menţionaţi în 1291148 şi 1294149) avea menirea de a-i sustrage pe aceştia autorităţii voievodale, lărgind baza de susţinere a puterii centrale.^ In periada de criză a puterii centrale, deschisă prin dispariţia ultimului reprezentant al dinastiei arpadiene (1301), secuii au fost asimilaţi sistemului politic al lui Regnum Transilvanum, în condiţiile respectării vechilor lor libertăţi. Această integrare răspundea necesităţii apartenenţei lor la o structură politico-militară care să asigure apărarea frontierelor răsăritene. Ea era însă, în acelaşi timp, o consecinţă a participării lor la adunările stărilor privilegiate ale Transilvaniei şi, de asemenea, a subordonării lor eclesiastice faţă de episcopia de Alba Iulia, ale cărei raporturi de cooperare cu instituţia voievodală au fost analizate mai sus. Integrarea secuilor în sistemul politic constituit sub conducerea lui Ladislau Kán a fost realizată cu preţul a numeroase concesii. Unul dintre nobilii ridicaţi din rândurile acestora, Ehelleus de Trascău, aflat în relaţii speciale cu secuii de pe Arieş150, dar înmdit şi cu familii secuieşti din răsăritul Transilvaniei151, a fost ridicat de Ladislau la demnitatea de vicevoievodoc. De asemenea, pentru a se asigura de participarea secuilor la sistemul adunărilor de stări, Ladislau Kán a schimbat locul de desfăşurare a acestora. Adunările nobilimii transilvane se desfăşuraseră, până atunci, la Oprişani (villa Cruciferorum)152, lângă Turda, în zona de contact dintre nobilimea de pe valea Mureşului şi aceea de pe valea Someşului, situată în apropierea cumpenei apelor dintre cele două râuri. Singura adunare nobiliară cunoscută din intervalul 1301-1310, cea din iunie 1308, s-a desfăşurat ’’lângă Niraj”153, într-o zonă accesibilă, în egală măsură, nobililor din comitate şi secuilor. Ea nu mai este numită ’’adunare generală a nobililor ţării Transilvaniei”, ci ’’adunare a noastră...împreună cu nobilii regatului ce ţin de noi...”, voievodul încercând să evite astfel orice formulare limitativă. Această adunare a avut, probabil, şi rolul de a adopta o decizie în ceea ce priveşte atitudinea faţă de regele Carol Robert; pe 147 Ibidem, p. 211. 148 Székely Okléveltár, ed. K. Szabó, I, 1211-1519, Kolozsvár, 1872, p. 26-29. Moyus "comes Siculorum nostrorum”. 149 Un magistru Petru, comite al secuilor, menţionat într-un act al capitlului din Pécs, decembrie 1294; DIR, C, xm/n, doc. 455, p. 406-407. 150 în cca. 1290, el le-a acordat acestora dreptul de a folosi cetatea Trascău ca loc de refugiu împotriva tătarilor - DIR, C, XIII/II, doc. 366, p. 325; v. şi K.Horedt, Cea mai veche cetate feudală din Transilvania: cetatea Turda de la Moldoveneşti, în idem, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIIl, Bucureşti, 1958, p. 132-137. 151 în 1294, el dăruieşte o proprietate a sa din comitatul Turda unor rude ale sale, secui din Tylegd; Ibidem, doc. 449, p. 402-403. V. şi DIR, C, XIV, I, doc. 34, p. 27-28, din 9 iunie 1303. 152 Aici s-a desfăşurat cea dintâi ’’adunare generală a nobililor ţării Transilvaniei” cunoscută nouă, din iunie 1288 - DIR, C, Xm/n, doc. 338, p. 300-301. Ultimul document emis de Ladislau Kán în villa Cruciferorum, probabil cu prilejul unei alte asemenea adunări, este datat 29 Septembrie 1299 - Ibidem,doc.5\4, p.470-471 - aşadar în ultimii ani ai domniei lui Andrei al IlI-lea. 153 DIR. C. XIV. I. doc. 93. D. 67.
