Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
136 Tudor Sălăgean menţionat printre aceia care au depus omagiul în faţa noului rege; el a participat însă, probabil, nu în persoană, ci printr-un reprezentant al său87. Adunarea din vara anului 1308, desfăşurată într-un loc mai puţin obişnuit (Nirajul, ales probabil datorită situării sale într-o poziţie accesibilă atât nobililor din comitate, cât şi secuilor), a avut, după toate aparenţele, rolul de a consulta un număr cât mai mare de privilegiaţi asupra oportunităţii recunoaşterii noului rege. Formularea textului unicului document păstrat de la această adunare este, dealtfel, foarte prudentă: ”Noi, Ladislau... chibzuind împreună cu nobilii regatului ce ţin de noi şi cu toţi ceilalţi care luau parte împreună cu noi la acea adunare a noastră am dat hotărâre etc.”88 Această atiudine prudentă a lui Ladislau trebuie pusă, desigur, în legătură cu opoziţia manifestată de o mare parte a nobililor transilvani faţă de presupusele sale intenţii de neacceptare a încoronării lui Carol Robert (nu trebuie să uităm că, în acel moment, coroana regală a Sfântului Ştefan se afla în posesia voievodului), atitudine căreia el a fost nevoit să i se conformeze, cel puţin formal. Este foarte probabil ca această atitudine să fi fost caracteristică mai cu seamă nobilimii mici şi mijlocii din provincie, nemulţumită de favorizarea de către Ladislau a unui mic grup de nobili privilegiaţi, a căror bogăţie ajungea să rivalizeze cu aceea a baronilor din Ungaria propriu-zisă. Poziţia lui Ladislau în interiorul voievodatului, în aparenţă atât de solidă, se baza, în realitate, tot pe cooperarea cu ’’stările” privilegiate, cu nobilimea în primul rândoc. In momentul în care el a încercat să-şi subordoneze complet atât această nobilime, precum şi celelalte instituţii ale Transilvaniei, pentru a-şi crea baze de susţinere sigure în vederea confruntării cu regalitatea angevină, voievodul Ladislau s-a putut sprijini doar pe oamenii săi. Unul dintre aceştia a fost, desigur, acel Andrei, fiul lui Ipoch, proprietar al întinsului domeniu al Şieului, alcătuit din 22 de sate, care îi va fi confiscat de regele Carol Robert, pentru necredinţă şi rebeliune alături de voievodul Ladislau89. De asemenea, Ştefan fiul lui Laurenţiu, care, împreună cu fraţii săi Chumpaz şi Ladislau şi cu încă alţi 6 nobili se va alătura rebeliunii lui Moyus; proprietăţile lor (neprecizate) vor fi dăruite de Carol Robert castelanului de Bologa, Desideriu de Elefanth90. în timpul voievodului Ladislau, acest Ştefan ocupase pe nedrept moşiile ’’unora din neamul Zyl, şi mai ales ale lui lob şi Petru, fiii lui Guthard, din acelaşi neam”91. De asemenea, Iacob, fiul lui Apa, comite al Clujului la 13 iulie 131492 (a cărui familie stăpânea domenii întinse atât pe valea Someşului Mare cât şi în 87 Ibidem, C, XIV, voi. I, doc. 99, p. 69. ’’Ladislau voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoe” este menţionat printre nobilii care au luat parte la adunarea desfăşurată în data de 27 Noiembrie 1308. însă, la 24 Noiembrie acelaşi an, voievodul se afla la Deva, de unde adresa o scrisoare obştii Saşilor din Sibiu. Ibidem, doc. 102, p. 101-102. Dacă această din urmă datare este corectă, trebuie să consatăm imposibilitatea practică a prezenţei voievodului la curtea regală, câteva zile mai târziu. 88 Ibidem, doc. 93, p. 67. 89 Ibidem, p. 323-326. La 28 iulie 1319. 90 Ibidem, p. 318-320; 21 iunie 1319. 91 Ibidem, loc. cit. 92 Ibidem, p. 226.
