Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
98 loan Drágán Dejeştii, iar cu orăşenii "oaspeţi" din Caran în conflicte de mai multe decenii. Afirmarea familiei s-a datorat, ca şi în alte cazuri, Corvineştilor, în slujba cărora sau pus numeroşii descendenţi ai lui Bogdan Românul. La 17 februarie 1458, la puţine zile după sosirea sa la Buda, Matia Corvin îl trimitea pe "alesul" Ştefan (fiul lui Dionisie poreclit Zaicu) de Mâtnic (fidelem nostrum egregium Stephanum de Muthnok) să ducă orăşenilor din Bardejov (ung. Bartfa) vestea eliberării sale38. în acelaşi an, probabil, Ştefan şi fratele său Mihai de Mâtnic au fost numiţi bani ai Severinului, unde îi întâlnim în anul următor. Ştefan se afla în funcţie şi în anul 1467 - fratele sau murise în acest interval - iar în anul 1471 obţinea un act de danie, în care erau elogiate faptele sale de credinţă şi de arme, încă din timpul lui lancu de Hunedoara "punându-şi persoana şi avutul sub loviturile neprevăzute ale sorţii"39 *. Dintre urmaşii lor, am identificat deocamdată pe Petru More de Mâtnic (More de Muthnok), unul din cei trei "emisari, familiari şi avocaţi" ai ducelui loan Corvin, care au susţinut plângerile sale la 5 iunie 1495 înaintea tribunalului regal411. Credem ca tot el este acel Petru More pomenit ca tezaurar regal şi curtean şi care a mijlocit la 1494-1495 un tratat de pace cu turcii, făcând el însuşi o călătorie la Constantinopol41. în acelaşi timp, la cancelaria regală se afla un văr al său, notarul Mihai de Mâtnic, fiul Anei Mâtniceana şi al lui Nicolae Orsag de Rudinţ şi nepot al lui loan Bogdan de Mâtnic. loan Tatar de Bizere, căsătorit cu o mâtniceană, a fost tatăl lui Iacob de Mâtnic, curtean (aule familiáris) recompensat de rege la 1472, pentru "mai multe solii ale noastre şi expediţii armate, făcute nu fără curgerea sângelui său şi cheltuieli" cu două moşii hunedorene42. La începutul secolului următor, o rudă a sa, Petru de Mâtnic (Mutnoki), s-a căsătorit în aceleaşi părţi hunedorene cu văduva lui Petru Pogan de Bretea. Am mai reţinut dintre membrii acestei familii numeroase şi influente pe Dionisie de Mâtnic, castelan la Sefdin în comitatul Arad43, dintr-o ramura aşezată, se pare, în acea zonă, şi pe Vasile de Mâtnic (Blasius Mothnoky), orăşean în Caransebeş, ruda cu familia Dej de Timişel. Domeniul familial al mâtnicenilor este dificil de conturat, întrucât diferitele ramuri ale familiei au ieşit pe rând din indiviziune, sporind partea 38 Kaprinai, Hungáriáé diplomatica tempori Mathiae de Hunyad regis Hungáriáé, Wien, 17671, p. 492. Actul e semnat de regele însuşi “Mátyás m.p.”. 39 Actul de confirmare pentru pădurea Lozna din 12 februarie 1471, pentru Ştefan şi fraţii săi de tată (Ladislau) Zaicu şi Alexandru, la Pesty, Krassó, III, 324: “persone et rebus suis fortune casibus submittendo”. mHazai okm., VII, Győr, 1867, 311. 41 Bonfinius, Lipsiae, 1771, p.741. în registrul socotelilor regale, sub data de 13 februarie 1494 este consemnat: “Petro More misso in legationibus ad imperatorem Turcorum pro expensis 300 fl.” (J. Chr. Engel, Geschichten des ugrischen Reiches und seinen Nebenländer, voi. I, Halle, 1797, p.86). Este interesant de consemnat şi faptul că solii turci aflaţi în Ungaria în martie-aprilie 1495 au fost însoţiţi de Petru Vistier (Tárnok) de Măcicaşu, numit ban de Severin la finele anului precedent (Ibidem, p. 106, 111) 42 Csánki, V, p.211. 43 Márki, Arad varmegye és Arad sz. Kir. Varos története, Arad, 1892,1, p.323.
