Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
92 loan Drágán avere, în parte moştenită, care îl situa printre fruntaşii Haţegului. Domeniul familiei cuprindea: Densuşul, Răchitova, Mesteacăn, Cernişoara, Cérna, Ableu, Laculya, Stei, Criva, Poieni, Păucineşti, Grădişte (Sarmizegetusa), Hăţăgel, Toteşti, Hăşdău, Bunila, Ohaba, Peştişel şi Petros, în total 19 posesiuni haţegane, la care se mai adăugau câteva bănăţene, între care Recaşul şi Zegehaza. A fost căsătorit cu Ecaterina de Gârlişte. Sora sa Neacşa, căsătorită cu un Arca din Oltenia, va avea şi ea urmaşi din categoria "aleşilor", care vor disputa cu Muşineştii întâietatea la Densuş. Aceştia au dispus de timpuriu de o putere economică, ce le-a permis să ctitorească cu siguranţă biserica de la Răchitova şi să o zugrăvească pe aceasta şi pe cea de la Densuş. în secolul XV Muşineştii îşi stabilesc reşedinţa principală la Răchitova, în vecinătatea Densuşului, unde ridicau şi o fortificaţie de tip donjon. Fiii lui Alexandru, Gheorghe şi Andrei, vor prelua chiar numele nobiliar după această reşedinţă, acela de "Muşina de Răchitova" (.Morsyna de Rekethye, Mors inai). 4. Cândea de Râu de Mori {Kende, Kendeffy de Malomwyz)1". Familia Cândea de Râu de Mori, având în rândurile sale un decapitat în evenimentele din anii 1359-1360, a revenit în elita haţegană chiar la începutul secolului al XV-lea, prin loan fiul lui Cândea, cnez jurat al scaunului haţegan. Membrii săi au urmat calea colaborării reciproc profitabile în raporturile cu regalitatea maghiară, inaugurată de Sigismund de Luxemburg, obţinând mai multe confirmări, scutiri şi danii de moşii, precum şi a vămii de la Poarta de Fier, prin 1430. De pe acum Cândeştii dispuneau de venituri, care le permiteau să ia moşii ca zălog, ceea ce va fi una din căile urmate în deceniile viitoare pentru sporirea patrimoniului familial. Ridicarea familiei în rândul "aleşilor" s-a realizat însă în urma antrenării fraţilor Cândea şi loan Cândea şi a fiilor acestuia Mihai, Ladislau (Laţcu), loan Cândreş şi Nicolae alături de Iancu de Hunedoara, încă de la începutul voievodatului său. întro danie danie din 16 aprilie 1443, Cândeştii, mai puţin Mihai, mort între timp, apar ca familiari ai voievodului, iar la sfârşitul anului 1445 ca egregii, în urma numirii lui loan Cândreş în funcţia de comite al Maramureşului şi castelan de Hust şi a lui Cândea de comite al Beregului şi castelan de Muncaciu. Cam în aceeaşi perioadă loan Cândea şi, la moartea sa în anul 1448, fiul său Ladislau (Laţcu) au fost numiţi castelani ai cetăţii Haţeg, ceea ce consacra întâietatea familiei asupra "Ţării" de origine. Cu Ladislau şi loan Cândreş familia se divide: primul rămâne în Haţeg, punând bazele familiei Kendefi (sau Kendeffy = al lui Cândea, Cândescu), celălalt se stabileşte în comitatul Satu Mare, apoi la Curtea de la Buda, urmaşii săi numindu-se Kenderessy (= al lui Cândreş). Cei doi fraţi şi urmaşii lor moştenesc în Haţeg în comun, din averea părintească, 19 posesiuni, din care, 9 întregi, 7 pe * 2(1 Cele mai recente contribuţii la istoria familiei, cu toată bibliografia inclusă, la A:A.Rusu, Cnezi români din Transilvania în epoca lui Iancu de Hunedoara - Cândeştii din Râu de Mori, în Revista Istorică, 37, 1984, nr.6, p.556-568 şi idem, Ctitori şi biserici, p.275-281.
