Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
Elite Ioan-Aurel Pop Un privilegiu regal solemn de la 1366 şi implicaţiile sale 1. Forma documentului La 28 iunie 13661, Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, emitea un document deosebit de important şi, într-o oarecare măsură, neobişnuit. Era scris pe pergament, cu litere extrem de îngrijite şi, sub aspect diplomatic, purta toate caracteristicile unui privilegiu regal solemn:- o dispoziţie (dispoziţii) cu caracter perpetuu (fapt ce se va releva şi comenta mai jos);- titlul regal complet (“Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Bulgariei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntelui Sant Angelo”);- datarea după era creştină, calendarul roman şi anul domniei (“dat... în anul de la întruparea Domnului o mie trei sute şaizeci şi şase, în a patra zi înainte de calendele lui iulie, iar în anul domniei noastre al douăzeci şi cincilea”);- întărirea cu pecete atârnată (“am dat scrisoarea noastră privi legială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble”);- menţionarea nominală a cancelarului (“dat de mâna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul bisericii de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, marele cancelar al curţii noastre, iubit şi credincios al nostru”);- lista completă a înalţilor demnitari de stat, ecleziastici şi laici (patru arhiepiscopi - de Strigoniu, Calocea, Zara şi Spalato, douăzeci de episcopi - de Győr, Pécs, Zagreb, Oradea, Agria, Transilvania, Cenad, Veszprém, Sirmiu, Bosnia, Vác, Nitra, Knin, Krbava, Trau, Sabenico, Nona, Scardona, Faro, Curzola, alături de doisprezece membri cu dregătorii, nominalizaţi, ai consiliului regal - palatinul şi jude al cumanilor, judele curţii regeşti, voievodul Transilvaniei, banul Dalmaţiei şi Croaţiei, banul de Macva, marele vistier al regelui, marele vistier al reginei, marele comis, marele paharnic, marele stolnic, marele uşier, corniţele de Bratislava, pe atunci Pozsony, plus alţi comiţi şi dregători nenominalizaţi). Aceste caracteristici sunt, de fapt, criterii stabilite de specialişti1 2 în vederea încadrării documentelor în rândul privilegiilor regale solemne sau “mari privilegii” 1 Arhivele Naţionale Maghiare, Dl. 31 104. Fotocopie la Institutul de Istorie din Cluj/1366. Republicat recent în Documenta Romániáé Historica, C. Transilvania, voi. XIII (1366-1370), Bucureşti, [1994], p. 159-165, nr. 92 (text latin şi român). în continuare, titlul colecţiei se va prescurta sub forma DRH. 2 Francisc Pali, Diplomatica latină cu referire la Transilvania (sec. XI-XV), în “Documente privind istoria României", Introducere, voi. II, Bucureşti, 1956, p. 254-255. Médiáévá Ha Transilvanica, tom I, nr. 1-2, 1997.
