Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
164 Recenzii Konrad G. Gündisch, Das Patriziat siebenbürgischer Städte im Mittelalter, Böhlau Verlag Köln Weimar Wien, 1993 (Studia Transylvanica; Bd. 18), 465 p. Konrad Gündisch, afirmat deja prin studiile asupra păturii conducătoare a saşilor din Transilvania şi colaborarea la marile ediţii de izvoare Documenta Romániáé Historica. seria C. Transilvania şi Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, ne oferă prin lucrarea de faţă, susţinută ca teză de doctorat la Universitatea din Tübingen în anul 1989, proba deplinei sale maturităţi şi consacrări ca istoric al evului mediu ardelean. In partea introductivă autorul face o prezentare sintetică a stadiului cercetării în domeniul istoriei oraşelor săseşti şi al izvoarelor documentare şi îşi conturează obiectul cercetării. Noţiunea de bază, aceea de patriciat, este definită ca pătura socială superioară a oraşelor medievale, pătura conducătoare de negustori, comercianţi şi rentieri, care, fără a fi cu totul impermeabilă altor elemente, avea pretenţii exclusive la locurile din consiliu. Utilizată în istoriografie încă din secolul trecut, noţiunea este o creaţie a umanismului Renaşterii şi se regăseşte chiar într-un document din Cluj de la anul 1587. Lucrarea reprezintă în primul rând o cercetare aprofundată a patriciatului oraşelor Cluj şi Bistriţa în epoca medievală (sec. X - 1526), cu extindere, pe această bază, asupra dezvoltării şi structurii patriciatului oraşelor săseşti din întreaga Transilvanie. Autorul i-a dat o constituţie tripartită: "Premise", "Patriciatul grebional" (Das Grafenpatriziat) şi "Patriciatul întreprinzător" (Das Unternehmerpatriziat), ultimele două constituind, desigur, capitolele fundamentale. "Premisele" tratează mai întâi problema apariţiei oraşelor transilvănene, care posedă în parte şi o moştenirea antică, dar în discontinuitate, încercând o tipologizare a lor: cazul specific al oraşului "episcopal" Alba lulia, Clujul născut în jurul vechii fortificaţii romane, oraşele miniere: Dej, Rodna, Baia de Arieş, Bistriţa născută din dezvoltarea unei aşezări rurale, în fine, oraşe datorate funcţiei lor administrative şi comerciale: Sibiu, Braşov, Sebeş. în cea de-a doua parte este abordată autonomia comunală cu instituţiile şi dregătorii ei, subliniindu-se rolul consiliului orăşenesc ca instrument de putere. A doua parte debutează cu o comparaţie între greavi şi ministerialii din Europa apuseană, o categorie socială cu rol proeminent în dezvoltarea socială şi de stat. Alcătuită din slujitori ai regelui şi marilor feudali, aflată în ascensiune socială şi având tendinţa de a se constitui ca stare, ministerialii au devenit apţi pentru colonizarea germană în est, formând, cel puţin în parte, categoria locatorilor, adică a organizatorilor şi conducătorilor colonizării. în Ungaria categoria socială, similară până la identitate, este cea a "slujitorilor regelui" (servientes regis). Desemnată cu termenul de comes, în germană graf, această categorie de greavi-ministeriali a reprezentat în oraşele din Transilvania pătura conducătoare până către mijlocul secolului al XV-lea, alături de negustori şi meşteşugari. în concret, sunt prezentate apoi familiile de greavi Brendel din Rodna, Hermanns, Göbel şi Henning din Bistriţa, Stark şi Székely din Cluj, Simon din Braşov ş.a., specificul activităţii lor, rolul lor în viaţa oraşelor, evoluţia familiilor, relaţiile cu nobilimea din jur, autonomia comunală, evoluţia comunităţilor săseşti, fiind atinse într-un fel sau altul toate probleme majore ale istoriei saşilor de la colonizare până în prima jumătate a secolului al XV-lea. Elemente deosebit de dinamice, greavii s-au afirmat s-au impus nu numai în oraşele şi târgurile de provenienţă, ci au dobândit funcţii de stat şi proprietăţi funciare în comitate, s-au înrudit prin căsătorie cu familii nobiliare maghiare, topindu-se în sânul nobilimii ardelene începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea. în această privinţă
