Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
Aleşii nobilimii române din perioada 1440-1514 107 La 1495 Vladislav II poruncea conventului din Leles să pună o parte dintre dolheni în stăpânirea posesiunilor răposatului Mihai Tatul: Taras, Criva, Târnova (Kökényes), Nereşniţa, Ganea, Crăciuneşti, Bocicoiu si Lunca şi a părţilor din Ialova, adică asupra părţii din moştenirea sa la care aveau un anumit drept93 94, ceea ce presupune că nu murise cu mult înainte. 24. llosva (de Ilosva, Ilosvay)94. Familia nobililor din Ilosva, înrudită cu cele din Bilca, Dolha, Comloş şi Lipceni, descinde dintr-un Tatomir Olachus, trăind în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Unii dintre componenţii săi s-a aşezat în localitatea geamănă Iloşva Mică (Kisfalu - Satu Mic), fiind cunoscuţi sub numele de Kisfalu. La jumătatea secolului al XV-lea Iloşvanii stăpâneau posesiunile Iloşva Mare, Maxineşti sau Maxineni (Makzenfalva), Iloşva Mică (Kisfalu), Ilonţa, Vad (Rew - Brod), Certezul Românesc (Olah Chertez), Câmpia Ilosvei (Ilosvamezew - Karaszlo) şi Patru Izvoare (Neghforras - Polyanka) de pe valea râului Iloşva. La 1470 ei mai aveau încă obligaţii de tip cnezial faţă de cetatea Muncaciu95. Ladislau Crăciun (1451+1476) a reuşit să-şi sporească posesiunile pe seama unor danii şi mai ales a socrului său Alexandru de Bilca, deţinând la 1471 nu mai puţin de 19 posesiuni în Bereg şi Maramureş, fiind astfel cel mai bogat nobil din comitat după cetatea regală a Muncaciului96. Desprinderea de cetatea regală, la fel ca în alte cazuri similare, a provocat numeroase dispute cu dregătorii cetăţii şi cu locuitorii de pe domeniul acesteia, pentru care au suferit vexaţiuni, jafuri şi au fost obligaţi să suporte procese dificile cu stăpânii cetăţii, care nu erau alţii decât Corvineştii. Acesta poate fi un motiv important, datorită căruia Iloşvanii nu au beneficiat de o dregătorie, deşi ei s-au distins prin avere şi prestanţă. Un fiu al lui Crăciun, Nicolae, era ştiutor de carte - s-a păstrat un act al său manuscris -, un nepot s-a căsătorit cu o dolheanca, membrii familiei Crăciun apăreau frecvent ca oameni regeşti ori ca arbitri. Toate acestea indică o familie de "aleşi", fruntaşi ai nobilimii din comitat, deşi, deocamdată n-am întâlnit un act în intervalul studiat, care să-i califice ca atare, probabil, cum arătam, deoarece n-au îndeplinit o funcţie publică corespunzătoare. Petrovay presupunea că în această perioadă au căpătat şi dreptul paloşului, pe care îl vor exercita în prima jumătate a secolului al XVI-lea. 25. Moga de Hălmagiu (Moka wayuoda de Halmagh). Voievodul Moga de Halmagiu este primul, şi deocamdată singurul, voievod român nobil, exercitând efectiv şi funcţia voievodală, intrat în categoria "aleşilor". Iancu de Hunedoara 93 Mihályi, 353, actul din 19 martie 1495. 94 A se vedea G. Petrovay, Az Ilosvay család leszármazása, în Turul, 14, 1896, p. 19-27, 66-75, 97- 110, 157-178. 95 Ibidem, p.24. 96 Trei pătrimi din Ilosva şi părţi din Dolha, Zadnia, Bronca, Bilca, Dubroca, Lucova, Pusta Comar, Mistiţa, Racolţa, Lipceni, Herincea, Poiana Uliului(Keselewmezew), Boureni (Ökörmezew), Călăceni, Ripinea, între Ape (Vizkewz), Berezna şi Calocea (Ibidem, p.25)
