Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
Aleşii nobilimii române din perioada 1440-1514 105 calitatea de curtean sau la o slujbă la curte, la fel ca în cazul lui Petru Dej. Un Mihai Balota trăia la 1511 în comitatul Timiş1*5. 22. Dolha (de Dolha, Dolhay)85 86. Nobilii de Dolha descind din Stanislav, voievodul românilor din Ung, ai cărui urmaşi s-au aşezat la Dolha (=Câmpulung) în comitatul Bereg, pe valea superioara a Bârjavei, afluent al Tisei. Erau înrudiţi, conform tradiţiei şi însemnelor heraldice, cu cei din Bereg: Iloşva, Comloş, Bilca şi Lipceni şi cu maramureşenii din familiile din Sarasău, Rozavlea, Şieu, Petrova ş.a. Un nepot cu acelaşi nume, Stanislav (menţionat între anii 1395-1435) fiul lui loan, căsătorit cu fiica voievodului loan (de Janosvaydafalvă) al Maramureşului, a fost la rândul său, vicecomite al Maramureşului (1414-1416) şi, în acelaşi deceniu, castelan la Hust şi Muncaciu, în slujba lui Teodor Coriatovici, împreună cu fratele său Gheorghe "Pârcălab"( 1398-1430). Un văr al lor, Mihai Voievod (1404-1463) era fiul lui Ştefan, voievodul românilor din Bereg, unde Dolhenii posedau reşedinţe nobiliare la Şarcad şi Dolha. Aşadar, avem de-a face cu o familie cu ascendenţă voievodala multiplă, care îşi pune amprenta şi asupra generaţiilor din intervalul studiat. Dintre dolhenii acestei perioade s-a remarcat Ambrozie (1424+1473), participant la campaniile lui Iancu de Hunedoara, precum şi la cele ale lui Matia Corvin, inclusiv cea din Moldova. Un act regal din 26 februarie 1463 îi recompensa "slujbele credincioase şi alesele fapte de arme din diferite locuri şi timpuri ale credinciosului nostru alesul Ambrozie de Dolha", "faptele demne de amintire", isprăvile glorioase, rănile primite, atât în luptele cu turcii, cât şi în cele cu alţi duşmani87. în anul 1442 a fost vicecomite al Maramureşului, în mai multe rânduri, jude nobiliar şi om regesc la împlinirea poruncilor, a fost însărcinat să oprească importul ilegal de sare din Polonia. Ca semn de înaltă favoare regală, Matia Corvin i-a îngăduit să construiască la Dolha o "casă de piatră", în realitate, o fortificaţie, pe care dieta din anul 1471, la intervenţia regelui speriat de comploturile aristocraţiei, va dispune să fie demolată, împreună cu alte construcţii similare. Trecerea de care se bucura la Curte i-a adus "protecţia şi tutela speciala" a regelui, pentru persoana, moşiile şi bunurile sale. După ce i s-au confiscat posesiunile, în urma uciderii unui nobil din Sarasău, a reuşit s-o împiedice pe cale juridica chiar pe Elisabeta, mama regelui, să intre în folosinţa lor, şi în cele din urmă să obţină graţia regală. Documentele păstrate consemnează nenumărate conflicte: procese de moştenire, încălcări cu mână armată, jafuri, omucideri, ofense la adresa autorităţii săvârşite de un personaj proeminent, pentru care lupta 85 Ibidem, 367. 86 Pentru familie rămâne fundamental studiul lui G. Petrovay, A Dolhay család eredete, leszármazása és története 1366-1708, ín Turul, XI, 1893, p.71-82, 122-132, 161-176 87 I. Mihályi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Sighet, 1900 (în continuare: Mihályi), 263.
