Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
100 loan Drágán apar documentar în posesia sa -, Petru Vistier şi-a creat un domeniu în comitatul Hunedoara, prin danii, moşteniri şi diferite tranzacţii, facilitate şi de căsătoria cu Elena de Rapolt, din nobilimea hunedoreană48. în comitatul Timiş poseda o jumătate din cetatea şi târgul Cziko-wasarhel (sau Patcovăţ - disp.)49. A murit probabil în anul 1501, când este menţionat Barnaba Belai ca ban de Severin, cel care i-a preluat atât funcţia, cât şi văduva, împărţind averea banului Petru cu fiul său loan Vistier şi nepotul Gaşpar de Măcicaşu, fiul fratelui său loan. Fratele sau Iacob de Măcicaşu, probabil mai vârstnic, a avut grija moştenirii părinteşti, rămânând în Banat. în perioada 1470-1478 este menţionat în funcţia de castelan de Jdioara50, cetate de lângă Lugoj, aflată în posesia familiei Pongraţ, rudele Corvineştilor. El a fost beneficiar al mai multor danii regale, singur sau împreună cu fraţi şi rude, care conturează domeniul bănăţean al familiei lui Ladislau de Măcicaşu, în cadrul căruia am putut număra 28 de sate şi părţi de sate51. Mai notăm catolicismul indiscutabil al familiei, ilustrat de numeroşii Iacob şi Doroteea, chiar şi Emeric, sprijinul acordat călugărilor minoriţi, în confraternitatea cărora era primit un Iacob de Măcicaşu cu soţia Ana chiar de către loan de Capistrano, în anul 1455, în timpul campaniei sale prozelite din zona Banatului şi Hunedoarei52. 14. Bizere (de Byzere, Bizerey). Familia nobililor din Bizere s-a afirmat cu putere la începutul secolului al XV-lea, prin Ladislau fiul lui Petea şi fiii săi Ladu, Ladislau Lehaciu, loan şi Petru "Viteazul", toţi patru remarcându-se în luptele din primele decenii sub conducerea regelui Sigismund şi a comitelui de Timiş Pippo de Ozora contra anarhiei feudale şi a primejdiei otomane. Primul "ales" al familiei a fost Nicolae de Bizere, din generaţia lui Iancu de Hunedoara, tovarăş şi colaborator al său încă din anii '30. La 29 noiembrie 1433 este menţionat pentru prima oară în calitate de cavaler al curţii regale53. Odată cu numirea lui Iancu în 48 Posesiuni în valea Mureşului şi a Streiului: Pişchinţi (Urkundenbuch, VII, 4649), Rapolt, Totia, Bulbuc, Băcăinţi şi Sărăcsău (Csánki, V, p.222; Dl. 30936), Orăştioara de Jos, - de Sus, Bucium, Ludeşti, Putinei, Costeşti, Cigmău, Tewrek (Csánki, V, p.239). De la Nicolae Bethlen a deţinut, prin schimb cu posesiuni din Dabâca şi Solnocu Interior şi ca zălog Bretea, Măceu şi Plopi (Csánki, V, p. 163-164) 49 Csánki, II, p. 12. 50 Pesty, Krassó, III, 425; Pesty,Szörény, III, 94 51 Măcicaşul de Jos (Jupa), Thews de Jos, Tincova (de la care familia se va numi mai târziu Măcicăşan - Mátskási de Tincova), Perlő, Dobrogesthe de Jos, Valea, Secaş, Alkotesth (Feneşan, Documente bănăţene, 1440-1653, Timişoara, 1981, 8), Sidimirpataka, Dragoteneşti, Tinko (Pesty, Oláh ker., p.79-80), împreună cu nobilii Fiat de Armeniş posesiunile Goleţ, Padurencz, Miraia, Petroşniţa, Bocoştiţa, Vălişoara, şi Cerneţi (Pesty, Szörény, III, 82). EI mai stăpânea la Chynte, Ciuta, Săseşti, Ruginos, Topliţa, Leurdis, Alb...(Pesty, Krassó, III, 320), Igazo, Crivina şi Mărculeşti (Ibidem, 321) 52 Hurmuzaki-Densuşianu, II/2, 46 53 Ibidem, 1/2, 582.
