Ciubotă, Viorel (szerk.): Patrimoniu multietnic (Satu Mare, 2009)
robota, adică „munca mică”. Sub denumiri diferite se află acelaşi eveniment, mii de persoane au fost deportate în zonele îndepărtate ale Uniunii Sovietice şi siliţi la muncă, timp de 3-5 ani, pentru reconstrucţia imperiului. Din România bărbaţi şi femei de origine germană, din Transcarpatia bărbaţi germani şi maghiari au fost trimişi în lagărele sovietice. Nu numai maghiari şi „germani” au ajuns însă în lagăre, ci şi românii şi ucrainienii li s-au alăturat în suferinţă. Lista cu cei care nu sau mai întors este lungă, unii încă pe drum, alţii după suferinţele inumane îndurate în lagăr şi-au pierdut viaţa. Cei deportaţi nu erau însă singurii care au suferit, membrii familiei rămaşi acasă erau şi ei victime ale acestei represiuni. Aşadar nu este de mirare că elementul central al mărturiilor, al istoriilor individuale şi colective este deportarea. Tot de al Il-lea Război Mondial se leagă un alt eveniment, care a transformat radical spaţiul vieţii locuitorilor din Ugocea. închiderea graniţelor a făcut imposibilă susţinerea legăturilor economice, familiale, instituţionale şi culturale. Deşi această situaţie a influenţat viaţa tuturor locuitorilor fostului comitat, comunitatea maghiară a fost afectată mai mult, datorită faptului că linia de frontieră a tăiat în două spaţiul de trai al acesteia. Zona populată de maghiari, cu puţine excepţii, se limita la zonele de câmpie ale judeţului. La baza economiei au stat agricultura, creşterea animalelor şi meşteşugurile. Iar în localităţile cu caracter urban, cum este reşedinţa de comitat Vinogradov, sau Turulung, Salankij, Halmeu şi Vilok pe lângă aceste forme ale economiei şi mica industrie a jucat rol important. Graniţa închisă a tăiat în două comunităţi interdependente, în urma căreia atât centrele economice, cât şi zonele lor de servire au ajuns în situaţia nefavorabilă a periferiilor. încă din epoca medievală terenurile cultivate cu viţă de vie erau înzestrate cu privilegii. Toate localităţile populate de maghiari şi nu numai, au avut o parte de hotar plantat cu viţă de vie. Strugurii, vinul, pe lângă rolul jucat în alimentarea populaţiei, reprezenta un element deosebit de important în sistemul de impozite. Pentru nobili era un produs uşor convertibil în bani, şi prin drepturile de cârciumă, venit direct, iar pentru ţărani şi iobagi reprezenta o sursă de venit secundar tot atât de importantă. în Ugocea existau mai multe „centre viticole”. Pe primul loc putem menţiona Vinogradovul, pe Muntele Negru, dealul care se înalţă deasupra oraşului, până în a doua parte a 24
