Ciubotă, Viorel (szerk.): Patrimoniu multietnic (Satu Mare, 2009)
diferitelor obiceiuri sau sărbători, unele având importante mesaje moralizatoare, salba de danţuri tropotite cu o energie explozivă, ce vine parcă din străfundurile pământului bătut cu mult foc şi asprime, dar şi din sufletul iubitor de cânt: “De-aş şti c-aş mânca pământ/ Tăt aş veni să vă cânt!/ Să beau apă din izvor/ Să cânt la codru cu dor. “Cine gioacă şî nu strâgă/ Facă-i-să gura strâmbă/ Facă-i-să nasu lat/ Să rămână bosumflat!/ C-aşa-i giocu oşenesc/ Obiceiu bătrânesc”. în versurile ţâpuriturilor sunt oglindite trăirile vieţii, fiind în acelaşi timp şi o modalitate de exprimare a sentimentelor: “Omu supărat nu moare/ Se usucă pe pticioare/ Numa la inimă-1 doare!” “Cine m-o făcut pribeag?/ Doru şi frunza di fag/ Greu lumii care-1 trag!” „Bine-i Doamne când nu-i rău/ Ca la păstrăv în pârău/ Da-і rău Doamne când nu-i bine/ Şi nai ajutor la nime!” „Io-s oşan, gubă tărcată/ Port cuţâtu-n straiţă lată/ Şi la clop pană-nstruţată!/ Când domnii poruncă o dat/ Di tri ori să fiu legat/ Cu nimic nu m-am lăsat!/ Că di când îi lumea lume/ Nu mi-o fost teamă di nime!” „Frunză verde măr cu crangă/ M-o făcut mama oşancă/ Cu gura să ţâpuresc/ Cu ochii să celuiesc!” Chiar şi pălinca, celebra băutură cu multe „focuri” ce ard tentant dar periculos, este invocată în versuri: “Beţi pălincă di prune/ Dacă-ţi be pe gios vi-ţi pune/ Şi tăţi vi-ţi fa de minune!”. „în pălincă stă un drac/ El m-ajută rău să fac!” Din multitudinea tradiţiilor zonei trebuie să evidenţiem sâmbra oilor, străvechi obicei pastoral săvârşit în consonanţă cu renaşterea naturii, oile adunându-se pentru ieşirea la păşunat şi pentru primul muls, separându-se oile sterpe de cele cu lapte, urmând măsurişul laptelui şi încrustarea cantităţii obţinute pe un “răboj”, o bucată de lemn ce pentru un necunoscător pare o adevărată enigmă. Fiecare semn încrustat semnifică o anumită cantitate de lapte, caş, brânză, pe care proprietarul o va primi pe parcursul anului. O dată ce stânele au fost constituite, ciobanii aleşi, măsurişul finalizat, toate reprezentând atribuţii exclusiv bărbăteşti, intră în rol femeile, aducând în desagi bunătăţile ce vor fi aşezate pe ştergurile ce împodobesc iarba devenită o mare masă de familie. Se încinge danţul, răsună „ţâpuriturile”, trupurile şi sufletele se contopesc cu natura în ritmul ceterii. Doar spre apus se stinge patima jocului, oamenii se întorc la casele lor, iar 14
