Oltean, Daniela: Ghidul Muzeului Svabesc Petresti (Satu Mare, 2010)

Gospodăria este formată din casă, şură şi acareturi, care prin dimensiuni şi rolul utilitar dovedesc că principala ocupaţie a şvabilor a fost şi este agricultura. De altfel, cuvântul plugar - "bauer" era rostit de către şvabi cu mare cinste, cuvenindu-i-se numai stăpânului casei, cel care conduce întreaga gospodărie, purtând şi semnificaţia de "domnul".

O gospodărie şvăbească se compunea în general din 26 jugăre de pământ arabil, patru jugăre fâneţe, un jugăr vie, 3 jugăre pădure. Păşunile erau proprietăţi comune. Majoritatea comunelor cultivau pământul după vechiul obicei german, aşa numit "Dreifelderwirt-schaft", împărţind hotarul în 3 părţi: pământuri de iarnă, de vară şi ogor.

Orânduirea moştenirilor sau dreptul succesoral ("Pfründnersystem "Frunt" - limba şvabă) este un drept strămoşesc care arată cât de strâns este legată istoria acestui popor de agricultură. Părinţii lăsau întreaga gospodărie cu toate drepturile şi obligaţiile unuia dintre copii, contra unei rente viagere. Dacă copilul se căsătorea, atunci femeia sau bărbatul care venea în gospodărie plătea jumătate din valoarea ei, sumă care era oferită celorlalţi moştenitori. în felul acesta se asigura indivizibilitatea posesiunii rurale.

Casa care găzduieşte astăzi Muzeul şvăbesc, datată 1881, a fost construită astfel încât în ea să poatâ convieţui familiile a două generaţii, fiind compusă din 4 camere, 2 holuri, o bucătărie şi 2 pivniţe, una servind la păstrarea vinului.

Ambianţa specifică locuinţei şvăbeşti este oferită de prezenţa mobilierului tradiţional ornamentat cu motive fitomorfe policrome, precum şi de elemente decorative ce întregesc şi recompun totodată atmosfera cotidiană.

De asemenea sunt prezentate obiecte utilizate în industria casnică textilă, începând de la cele necesare prelucrării fibrelor textile (meliţă, pieptene pentru fuioare, furci de tors, vârtelniţe etc.), până la războiul de ţesut.