Oltean, Daniela: Ghidul Muzeului Svabesc Petresti (Satu Mare, 2010)

fiind şi ultima colonie întemeiată de contele Alexandru Károlyi în anul 1740, aici stabilindu-se o populaţie ce-şi avea originile pe malul Rinului. în anul 1742 locuiau în Petreşti 44 de familii şvâbeşti, în 1774 numărul lor ajunsese la 99, iar potrivit recensământului efectuat de biserica catolică în anul 1777, numărul credincioşilor era de 770. în secolul al XIX:lea Petreştiul trece prin momente dramatice. Astfel, la 1834 în urma unui cutremur devastator, întreaga comună este transformată în ruine. în 1875 un incendiu pustiitor a făcut să dispară mai multe case, şcoala şi biserica comunei.

Dar în ciuda tuturor acestor vicisitudini, cărora de-a lungul timpului li s-au adăugat multe alte suferinţe, amintim spre exemplu deportările în Uniunea Sovietică din anul 1945, şvabii au dovedit că pot ţine piept istoriei şi prin calităţi umane remarcabile îşi pot făuri un destin demn de a fi admirat.

Căci "sârguinţa neobosită, dragostea de muncă şi ordine, economia, religiozitatea, cinstea şi credinţa caracterizează poporul şvăbesc sătmărean".

Din dorinţa de a păstra valorile tradiţionale specifice etnoculturii şvăbeşti, locuitorii comunei Petreşti ( prima atestare documentară : 1316, poss.Mezeupetri), deţin iniţiativa organizării unui muzeu în care mărturii ale creaţiei materiale şi spirituale caracteristice civilizaţiei şvăbeşti stau la loc de cinste, drept omagiu adus înaintaşilor întemeietori.

în spaţiul generos oferit de o gospodărie tipică arhitecturii populare şvăbeşti, a luat fiinţă în anul 1993 MUZEUL ŞVĂBESC din localitatea PETREŞTI, în urma unei colaborări fructuoase dintre Primăria comunei şi Muzeul Judeţean Satu Mare. La amenajarea muzeistică a acestei gospodării s-a încercat o redare cât mai autentică a modului de viaţă caracteristic acestei etnii, fiind prezentate şi câteva documente ce oglindesc istoria localităţii Petreşti, precum şi aspecte culturale şi religioase din viaţa acestei comunităţi.