Szőcs Péter Levente (szerk.): Căpleni. Ghid cultural şi istoric (Satu Mare, 2009)

Néprajzi értékek

schimbării permanente a nivelului apelor, s-a dat o luptă continuă între om şi natură pentru pământul cultivabil.

Colonizarea şvabilor în satele din zonă, însemnând multiplicarea forţei de muncă, a născut ideea desecării mlaştinii în scopul măririi suprafeţei cultivabile. în urma mai multor încercări cu succese parţiale, în anul 1894 s-a format Societatea pentru Desecarea Mlaştinii Ecedea, condusă de Tibor Károlyi. Amplele lucrări de desecare au fost încheiate la începutul secolului al XX-lea, provocând dispariţia ocupaţiilor tradiţionale şi a obiceiurilor legate de viaţa în mlaştină. După desecare, vegetaţia abundentă care supravieţuise încă în locul dominat altădată de mlaştină dădea naştere, în anii secetoşi, unor incendii devastatoare. Astfel s-a întâmplat în anul 1903, când hotarul Căpleniului a fost distrus de furia focului.

După desecarea mlaştinii, au trebuit să treacă ani buni pentru ca pământul stufos să devină un adevărat teren agricol. Memoria primului arat s-a păstrat astfel: „în această perioadă, toată vara numai am arat. Atâţia şerpi ca şi atunci când am arat mlaştina, n-am văzut în viaţa mea; eram fericit că sunt călare. în cei câţiva ani cât am arat aici, plugul scotea câte un şarpe la fiecare 10-15 paşi. S-a întâmplat că pe unii i-a tăiat pe mijloc, dar majoritatea lor au ieşit întregi în urma plugului. Cu timpul, ne-am obişnuit cu ei, mai ales când a început frigul, şi noi am dormit în paie. Noaptea, noi, patru-cinci copii, am dormit în paie şi aşa ne-am înghesuit de frică, în-36

nyi csúszót életemben nem láttam, mint amikor a lápot szántottuk, örültem, hogy a ló hátán ülhetek ilyenkor. Amikor egy pár éven ezt a láptörést végeztük, minden 10-15 lépésre kifordított egy-egy csúszót az ekevas. Volt amelyiket derékba vágta ketté, de sok volt olyan is, amelyiket csak kifordította. Idővel aztán kezdtük megszokni a csúszókat, különösen amikor már hűvösödött az idő, és mi kint háltunk a lápon, hol törek, hol szalmakazal tövében. A csúszó is belebújt a szalmába. Éjszaka gyermekek négyen-öten háltunk együtt és úgy belebújtunk a szalmába, meg úgy összebújtunk félelmünkben, hogy reggel alig tudtunk kigabalyodni. Féltünk, mert éjszaka a csúszók fütyörésztek mindenütt.” (Szarka Gyulát idézi Farkas József)

Néprajzi értékek

Kaplony faluképe nem egységes, a fésűs és a fűrészfogas beépítés egyaránt megfigyelhető. Ez utóbbi a Magyar utcában a leglátványosabb. Ennél a beépítési módnál a lakóházak utca felé néző végfalai nem párhuzamosak az utca vonalával, hanem 10-20 fokos szögben eltérnek attól. Ez olyankor fordul elő, amikor a telkek nem merőlegesek az utcavonalra. Ezt tovább színesíti az előkertes és élőkért nélküli házak szabálytalan váltakozása. A falu főterén állnak a sváb nagygazdák jellegzetes hosszú