Szőcs Péter Levente (szerk.): Berveni. Ghid cultural şi istoric (Satu Mare, 2009)

Historical data

care îl include în domeniul de mlaştină cu centrul la Ecsed.

Conform unei statistici din anul 1615, în sat existau 25 de sesii iobăgeşti întregi, 15 jumătăţi de sesii şi nu mai puţin de 68 de sesii pustii, Berveniul fiind în acest sens pe primul loc între localităţile domeniului Ecedea. Asemenea tuturor satelor din jur, şi locuitorii Berveniului trebuie să plătească un impozit specific zonei de mlaştină, în ţipari. Spre jumătatea secolului al XVII-lea, se observă o recesiune economică în rândul populaţiei Berveniului. Numărul iobagilor creşte semnificativ în detrimentul liberilor, iar proprietatea individuală a locuitorilor scade. în 1648, în sat existau 138 de boi, animale cu care ţăranii puteau să-şi asigure un trai satisfăcător. în câţiva ani, numărul acestora scade la 12, iar 11 dintre familiile din Berveni nu mai au nici un fel de posesiune. După stingerea familiei Báthory, în prima parte a secolului al XVII-lea Berveniul ajunge în proprietatea familiei Bethlen, iar după scurt timp în cea a nobililor Rákóczi. Pacea de la Satu Mare (1711) aduce marilor învingători, familia Károlyi, toate domeniile care aparţinuseră principelui rebel, Francisc Rákóczi II. Din acel moment, localitatea aparţine, până în secolul XX, conţilor Károlyi.

Berveniul este unul dintre puţinele sate din zonă în care, în ciuda scăderii drastice a populaţiei înregistrate la începutul secolului al XVIII-lea, nu au fost colonizaţi şvabi. în schimb, la îndemnul preotului reformat Bodoki Henter Márton, la Berveni au fost aduşi secui din comitatul Trei Scaune. Populaţia este completată pe parcursul secolului al XVIII-lea cu locuitorii maghiari ai satelor vecine, împinşi spre

20

Turnul bisericii reformate din Berveni A börvelyi református templom tornya The tower of the Calvinist church of Berveni