Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei
un ac de lemn cu vârful ascuţit înfăşurat cu cânepă (?). După toate probabilităţile, acesta a fost înserat în orificiul longitudinal al unuia dintre cepurile introduse în orificiile realizate în fundul troacei. Vârsta acestei troace nu a fost încă stabilită, însă, având în vedere datările cunoscute ale troacelor similare, se poate presupune, cu un grad ridicat de probabilitate, că vârsta ei poate fi încadrată între anii 1500 şi 900 î.Hr., sau, mai probabil, ţinând cont de datările obţinute pentru pari aflaţi în apropiere, între anii 1450 şi 1130 î.Hr. In cuprinsul sitului, pe alocuri, atât în albia pârâului cât şi pe malurile acestuia, pe suprafaţa terenului se observă numeroase fragmente de vase ceramice. Cea mai ridicată concentrare de fragmente ceramice a fost constatată în jurul fântânii de apă sărată, unde în malul pârâului şi la suprafaţa terenului apar fragmente de lipitură de lut ars, cenuşa şi fragmente de vase ceramice lucrate cu mâna. Unele dintre fragmente ceramice - lucrate din pastă grosieră şi modelate fără roată — datează din finalul epocii bronzului timpuriu (cca. 2300 - 2000 î. Hr.), altele - din epoca bronzului târziu (cca. 1400 - 1150 î. Hr.), iar cele mai multe - lucrate din pastă fină şi modelate la roata olarului - sunt specifice perioadei medievale târzii (aproximativ secolele XVII - XVIII). Deşi situl de la Săsarm - Valea Slatina încă nu a fost cercetat prin săpături arheologice, investigaţiile de suprafaţă efectuate, precum şi analizele probelor prelevate, arată că, în raport cu celelalte situri din Transilvania legate de exploatarea sării, situl de la Săsarm dispune de cel mai ridicat potenţial ştiinţific şi patrimonial. 26 Situl Caila - La Slatini se află la 1,4 km vest de satul Caila (comuna Şintireag, jud. Bistriţa-Năsăud) şi cuprinde valea superioară a pârâului Faţa Sării, care se varsă în pârâul Vâlceaua Cailei, afluent al râului Roşua, care, la rându-i, se varsă în râul Şieu - afluentul cel mai important al Someşului Mare. Zăcământ salin de mică adâncime cu de la Caila (BN) / Lowdepth salt deposit at Caila (BN) / Caila-i (Beszetce-Naszód megye) felszínközeli sóréteg Situl a fost menţionat pentru prima dată în literatura de specialitate în anul 1988, în contextul trecerii în revistă a manifestărilor saline din nord-estul Transilvaniei18. In anul 2007, cu ocazia cercetării fântânii de slatină aflată în mijlocul acestui sit, Andrea Chiricescu (MNCR) a remarcat urme de structuri de lemn vizibile în albia şi valea pârâului ce străbate situl. In anii următori au fost efectuate investigaţii de suprafaţă în perimetrul sitului şi împrejurimile
