Liviu, Marta - Szőcs Péter Levente (szerk.): Catalogul colecţtiei de archeologie (Satu Mare, 2007)

Prima epocă a fierului

concomitent cu încetarea locuirii în cele mai multe dintre vechile aşezări şi cu înfiinţarea unui mare număr de aşezări noi, în special a acelora cu o suprafaţă mare, anunţând noul fenomen cultural caracterizat prin formarea deplină şi răspândirea pe spaţii largi a culturii Găva. Expansiunea pe care o cunoaşte această cultură are suport în transformările intense ce au loc în sânul societăţii. Prin sporirea numărului de spade şi a pieselor de aur, prin apariţia unor pretenţioase arme defensive (coifuri, armuri) şi a serviciilor de vase din bronz şi aur, depunerile metalice reflectă o intensificare a competiţiei economice şi sociale ce generează formarea unei noi elite. Aceasta, în dorinţa de a dobândi şi a-şi legitima puterea, are ca strategie socială o angajare puternică a bunurilor personale de prestigiu în depuneri rituale, în cadrul unor ceremonii comunitare. Apariţia aşezărilor fortificate de mari dimensiuni, cum sunt cele de la Călineşti şi Căuaş, semnalează şi ele existenţa unor comunităţi tribale bine închegate. Aceste comunităţi, coordonate de elita vremii, au capacitatea de a investi o mare cantitate de energie socială în construirea unor sisteme defensive de anvergură în jurul centrelor tribale. în preajma acestor centre există un mare număr de aşezări simple în care se desfăşoară intense activităţi economice. Prezenţa masivă a topoarelor de tip celt în depuneri atestă o prelucrare intensă a lemnului ce este legată, se pare, şi de o intensificare a defrişărilor, în vederea obţinerii unor noi terenuri agricole. Importanţa pe care o are cultivarea cerealelor este reflectată de prezenţa secerilor în numeroase depozite de bronzuri ( de exemplu la Pir, nr. cat. 150 şi Sărvăzel, nr. cat. 149). Creşterea animalelor, în special a vitelor, joacă un rol important, aşa cum atestă analizele osteologice şi descoperirile frecvente ale unor reprezentări de animale (Căuaş, nr. cat. 146).

Descoperirile din perioada mijlocie a epocii hallstattiene (perioada Ha. C) sunt slab documentate pe meleagurile sătmărene. Schimbările în domeniul culturii materiale şi spirituale abia sunt sesizabile, fapt ce sugerează că purtătorii culturii Găva îşi continuă viaţa fără să-şi schimbe sălaşurile. Apar însă unele fenomene ce pot fi puse pe seama unor

influenţe culturale răsăritene, de la est de la Carpaţi („cimeriene”). Acestea sunt reprezentate în primul rând prin depozitul de la Vetiş (nr. cat. 151) ce conţine obiecte de origine răsăriteană: zăbală, psalii, aplici din bronz. Tot în acest orizont cultural se încadrează eventual mormintele de incineraţie în urnă de la Ciumeşti-Moara (M5, M22b şi M35), dar şi unele complexe (gropi) din aşezarea hallstattiană de la Lazuri-Lubi tag.

Hallstattul târziu (secolele VI-IV a. Chr.) este mai bine reprezentat, datorită descoperirilor din aşezările de la: Cămin-Malul Crasnei, Moftinu Mic-Pe deal, Cărei-Cozard, Ghenci-Lutărie. Sunt bine documentate şi descoperirile funerare prin necropolele şi mormintele de la: Sanislău- Nisipărie, Ghenci-Movila Spânzurătorii, Cărei-Atelierul vechi al FIUT-ului. Se observă modificări în cultura materială: obiectele lucrate din fier (cuţite, ace, brăţări) cunosc o tot mai largă utilizare şi, mai ales, în olărie, pe lângă vasele modelate cu mâna, de tradiţie veche gavoidă (nr. cat. 154), apare ceramica lucrată la roata olarului (nr. cat. 152, 153).

în descoperirile din nord-vestul României, ceramica lucrată la roata olarului reprezintă cantitativ 25-30% din totalul vaselor întregi şi al fragmentelor ceramice recoltate din complexele închise aflate în aşezări şi necropole. Prezenţa într-o cantitate atât de mare a ceramicii modelate la roată ne îndreptăţeşte să presupunem că ea este confecţionată local. Tehnica de modelare la roată a ceramicii, însuşită la o dată mai timpurie decât în alte zone învecinate, pare să fie importată din lumea greacă ori sud-tracică. Pasta de bună calitate, de culoare cenuşie, portocalie sau brună, obţinută printr-o ardere bună, modalitatea de tratare a suprafeţelor la diferite tipuri de vase dar şi prezenţa unor detalii morfologice (tortile bifide şi supraînălţate ale ceştilor şi vaselor de tip „Kantaros”), ne face să ne gândim în primul rând la lumea greacă, probabil la grupul de colonii de pe coasta estică a Mării Negre (Insula Berezean, oraşele Histria şi Olbia).

51