Liviu, Marta - Szőcs Péter Levente (szerk.): Catalogul colecţtiei de archeologie (Satu Mare, 2007)

Cadrul natural

împădurite” din zona de câmpie. Spre exemplu Pădurea Noroieni-Ciuperceni ocupa o suprafaţă mare din Câmpia Sătmăreană şi din valea inferioară a Turului, coborând între Odoreu şi Medieş, până la Someş. De asemenea, existau câteva pâlcuri de pădure în Câmpia Careiului sau în valea Crasnei, rămăşiţe ale unor vechi zone forestiere. De altfel, defrişările au început mult mai devreme faţă de situaţia reflectată în hărţile iozefine. Documentele medievale atestă că între Someş şi Crasna, pădurile din Dealurile Codrului coborau adânc în câmpie, până la nord de localităţile Hrip, Sătmărel şi Doba, ajungând într-o vastă zonă inundată de râurile Homorod şi Bălcaia. O serie de toponime ce erau în folosinţă în secolul al XIX-lea arată că în Câmpia Careiului şi în Câmpia Sătmarului existau zone ce în memoria colectivă se păstrau ca fiind cândva împădurite şi care au dispărut cu totul. Numele unor localităţi (Lazuri, Peleş, Pelişor), ce fac aluzie la defrişarea unor terenuri la o dată apropiată întemeierii lor, atestă existenţa fenomenului defrişărilor pe parcursul secolelor al Xl-lea şi al XH-lea. Analizele osteologice efectuate în siturile arheologice de la Cărei-Bobald şi Lazuri, în care sunt prezente animale ca cerbul şi mistreţul atestă existenţa zonelor împădurite în apropierea aşezărilor ce datează din primul mileniu al erei creştine, sau din epoca fierului şi a bronzului. Recentele analize polinice efectuate în Munţii Gutái şi în Câmpia Nirului, reflectă activităţi umane cu impact asupra pădurilor începând cu epoca neolitică. încă din acea vreme, pe seama activităţii umane pot fi puse incendieri de păduri ce urmăreau obţinerea unor terenuri pentru păşunat sau pentru cultivarea plantelor.

Răspândirea descoperirilor arheologice arată diferenţe de la o epocă la alta în dinamica locuirii teritoriului. Preferinţa pentru o zonă sau alta depinde în mare măsură de modul de valorificare a resurselor naturale specific diferitelor epoci istorice. Pentru epoca paleolitică constatăm o locuire intensă doar a înălţimilor din zona Oaşului, situaţie ce se explică prin existenţa aici a materiei prime pentru unelte, dar şi prin apropierea de unele rute de migrare a animalelor.

în schimb, în epoca neolitică, în care agricultura era practicată exclusiv manual, sunt căutate terenurile joase şi umede de la marginea mlaştinilor şi a văilor. Acestea erau mai uşor de lucrat cu uneltele simple din lemn, piatră şi os. Terenurile de la limita zonelor umede continuă să fie folosite şi pe parcursul epocii cuprului, fiind însă luate în calcul şi avantajele deosebite ce apar pentru activitatea de creştere a animalelor. în acest caz ierburile înalte din zonele mlăştinoase ce puteau fi păşunate şi pe timp de iarnă, reprezentau o resursă importantă pentru o economie axată pe creşterea animalelor în turme.

Zonele de contact dintre regiunile umede şi câmpiile fertile sau dealurile ce le înconjoară, erau vizate pentru locuire deoarece permiteau exploatarea resurselor a două ecosisteme. Folosirea lor concomitentă oferea nu doar avantajul unei diete variate, ci, mai ales asigura şanse sporite de subzistenţă în cazul apariţiei unor colapsuri în unul dintre aceste ecosisteme. Nu este întâmplător că, la fel ca şi în epoca medievală şi în perioadele mai vechi, cele mai numeroase aşezări se află aliniate de-alungul zonelor de întâlnire dintre unităţile geografice. Locurile cu cele mai numeroase descoperiri se află de-alungul limitei inundabile a Someşului şi la zona de contact dintre Mlaştina Ecedea cu Câmpia Careiului şi Câmpia Nirului, a Văii Ierului cu Câmpia Careiului şi Dealurile Tăşnadului, a Câmpiei Crasnei cu Dealurile Codrului sau a Munţilor Oaş cu Câmpia Sătmăreană şi Depresiunea Oaşului. Acestea sunt zonele pentru care şi în zilele noastre se menţine cea mai mare concentrare a numărului de localităţi, chiar dacă - aflat în legătură cu diminuarea rolului jucat de mediul natural în viaţa oamenilor, concomitent cu creşterea importanţei altor factori - se constată schimbări în ce priveşte gradul de populare a unor localităţi sau a unor zone întregi din judeţul Satu Mare.

17