Szőcs Péter Levente (szerk.): Călătorii istorice pe Valea Someşului. Ghid turistic (Satu Mare, 2014)
Odoreu
între anii 1818 şi 1823, pe locul unui edificiu anterior din lemn. Iconostasul datează de la începutul secolului al XX-lea. Construcţia bisericii romano-catolice Schimbarea la Faţă a Domnului, cu o arhitectură modernă, a debutat în anul 1975, fiind încheiată în 1983. Biserica greco-catolică se află în construcţie. Monumentul din localitate este dedicat memoriei celor patru locuitori executaţi de Securitatea comunistă în 1949. Satul Berindan este menţionat pentru prima dată în documente în anul 1330, când se află în proprietatea familiei Berendi. Aduşi pe aceste meleaguri la iniţiativa regelui, aceştia sunt înnobilaţi în anul 1463. La sfârşitul secolului al XV-lea, Berindanul aparţine domeniului Seini, iar în perioada premodernă şi modernă proprietari sunt mai mulţi nobili mici. Biserica reformată a fost construită în jurul anului 1927, în peretele sanctuarului fiind zidită o piatră de mormânt realizată în stil gotic. Biserica greco-catolică a fost ridicată între anii 1936 şi 1939. Registrul de la Oradea menţionează numele satului Mărtineşti, care provine cel mai probabil de la sfântul ocrotitor al bisericii locale (Sf. Martin), încă din anul 1213. Biserica reformată a fost construită între 1885- 1886, iar cea ortodoxă, cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel datează din 1956. Biserica romano-catolică, sfinţită în 1995, a fost închinată Sf. Martin. Satul Cucu este atestat documentar încă din anul 1268. Inundaţia Someşului din 1970 a avut urmări dezastruoase, întreaga localitate fiind distrusă. Gospodăriile nu au mai fost refăcute după aceste evenimente, iar locuitorii au fost mutaţi la Odoreu. Consiliul local a hotărât în primăvara anului 2006 să permită din nou construirea pe teritoriul fostei localităţi, la fel ca şi în cazul celuilalt sat distrus, Eteni. 8 szült. Az Urunk Színeváltozása római katolikus templom modernebb stílusú, 1975 és 1983 között épült. Görögkatolikus temploma épülőben van. 1949-ben, a kommunisták által kivégzett négy lakos emlékére emlékművet állítottak a település központjában. Berendet már 1330-ban említik az írott forrásokban, ekkor a Berendi család tulajdonában volt. A család a király hívására érkezett a vidékre, s érdemeiért 1463- ban kitüntetést nyert. A falu a 15. században a szinyéri uradalom része, majd a kora újkortól kezdődően több kisebb nemesi család birtokolta. Református templomát 1927-ben építették, a szentély falába egy gótikus sírkövet falaztak. A görögkatolikus templom 1936-1939 között épült. Kakszentmárton települést 1213-ban említi a Váradi Regestrum, neve valószínűleg a helyi templom - Szt. Márton - védőszentjétől ered. Református templomát 1885-1886 között építették. Szt. Péter és Pál apostoloknak szentelt ortodox templomát 1956-ban építették. 1995-ben épült a Szt. Márton római katolikus templom. Kak települést 1268-ban említették először. Az 1970-es árvízben teljesen megsemmisült, de újjáépítését megtiltották. Az itteni lakosokat a községközpontba költöztették. 2006 tavaszán a helyi tanács Kak és a másik, ugyancsak az árvíz által elpusztított falu, Etény esetében úgy határozott, hogy újra engedélyt ad az építkezésekre.