Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Camelia David

riguros completate7, astfel încât se poate realiza o cercetare mult mai amplă folosindu-se aceste registre ale statului, eventual comparându-le cu cele ţinute de biserică.

Fiecare cetăţean potrivit noii legi era obligat să se înregistreze în actele de stare civilă ale statului, iar împlinirea ritualului religios rămânea la latitudinea fiecărei persoane8, în funcţie de conservatorismul sau modernitatea de care dădea dovadă.

Pentru a putea analiza familia rezultată în urma căsătoriei, trebuie să ne oprim asupra unor aspecte cum ar fi: motivaţia căsătoriei şi scopul ei, criteriul de alegere a partenerilor şi perioada de încheiere a acesteia.

Motivaţia căsătoriei

Căsătoria era realizată după părerea membrilor comunităţilor rurale şi nu numai, din trei motive: în primul rând, de a avea un consort spre ajutorare şi petrecere, spre mângâiere şi alinarea durerilor, mai exact pentru a avea cu cine să împărtăşeşti bucuriile şi necazurile din timpul vieţii9.

în al doilea rând, pentru a avea urmaşi legitimi care să le păstreze numele, să aibă cine moşteni averea părintească pentru ca aceasta să nu treacă în mâini străine şi să aibă cine-i griji la bătrâneţe, iar după moarte să aibă cine-i jeli şi să se roage pentru iertarea păcatelor lor10.

în al treilea rând, ca să nu li se reproşeze că au trăit degeaba în lumea asta11 în condiţiile în care nu lasă nici o urmă fizică a trecerii lor.

Putem afirma cu certitudine că, în mediul rural12, de care se ocupă studiul de faţă, căsătoria era motivată în primul rând de obicei şi tradiţie, fiind normal ca tinerii care ajung la o anumită vârstă să-şi întemeieze propriile familii, scutindu-şi astfel părinţii de grija hrănirii mai multor guri. O dată căsătoriţi, tinerii părăseau casa părintească, dar conform tradiţiei, părinţii opreau lângă ei pe copilul cel mai mic, fie că era băiat sau fată. Acesta împreună cu familia sa trebuia să le fie sprijin la bătrâneţe, să-i înmormânteze şi să le plătească pomana.

în perioada analizată interesele materiale primau în ceea ce priveşte încheierea unei căsătorii. De cele mai multe ori interveneau şi părinţii, care doreau o „partidă bună” pentru copii lor, pentru a le putea oferi siguranţa zilei de mâine. Nu trebuie neglijat nici rolul comunităţii, al rudelor, care nu de puţine ori făceau presiuni asupra tinerilor. în acest sens căsătoria echivala cu încheierea unui contract înre cele două părţi, legat de interesele comunităţii în care locuiau. Amestecul rudelor şi al comunităţii în general în problema căsătoriei putea avea repercusiuni negative în relaţia dintre cei doi, ajungându-se la eşuarea căsătoriei şi impunerea unei soluţii nedorite şi anume divorţul. Ca urmare căsătoria reprezenta o tranzacţie între familiile celor doi tineri, cât şi între parteneri, care în acest mod intrau într-o asociaţie13 şi din acel moment toate activităţile zilnice puteau fi mai uşor de realizat. Motivarea căsătoriei prin tradiţie îi face pe tineri să se căsătorească contrar dorinţelor şi idealurilor proprii, evitând în acest mod şi reproşurile, care ar fi putut veni din partea părinţilor şi a comunităţii.

7 Ibidem.

8 Ibidem.

9 Simion Florea Marian, Nunta la români, Ed. Saeculum I. O., Bucureşti, 2000, p. 7.

10 Ibidem.

11 Ibidem.

12 Amintim că comuna (în prezent oraşul) Livada, este situată în nord-estul judeţului Satu Mare, la 23 de km de municipiul Satu Mare, la bifurcaţia drumului naţional: Satu Mare - Baia Mare şi Satu Mare - Negreşti Oaş. Teritoriul comunei se suprapune peste Câmpia Someşului, fiind străbătut de râul Tur şi pârâurile Racta şi Eger. Se învecinează la nord-vest cu comuna Turulung, la vest cu comunele Botiz şi Odoreu, în sud cu comuna Medieşu Aurit iar în est cu comunele Oraşu Nou, Călineşti şi Gherţa Mică. Suprafaţa administrativă este de 166 km2 având în componenţă următoarele sate: Livada Mică, Dumbrava şi Adrian. Cel mai îndepărtat sat de centrul comunei este satul Dumbrava, aflat la o distanţă de 7 km.

13 Sorina Paula Bolovan, loan Bolovan, Aspecte privind căsătoria în satul românesc din nord-vestul Transilvaniei la mijlocul secolului al XIX-lea, în „Acta Musei Porolissensis”, XII, Zalău, 1988, p. 846.

71