Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Istorie
Mihaela Sălceanu propunere în şcolile din Transilvania, de limbă consultativă şi protocolară în justiţie este garantată prin legile patriei, cele trei milioane de români transilvăneni au nevoie de intelectuali buni cunoscători ai limbii române, enumerându-se categoriile, care ar trebui să ştie perfect limba română: preoţii, învăţătorii, funcţionarii comitatenşi, judecătorii civili. Statul în loc să sporească numărul institutelor cu limbă de predare română pune tot felul de piedici învăţării limbii române, printre aceste măsuri, înscriindu-se şi recentele măsuri împotriva gimnaziului din Beiuş sau a şcolilor populare confesionale din zona Nirului şi aşa că „existenţa noastră naţională e ameninţată cu totală extirpare din biserică, din şcoală, din stat, ba chiar din familie.”51 Conferinţa generală cu votul unanim al participanţilor a adoptat următoarea rezoluţie în care cereau convocarea în cel mai scurt timp al unui sinod diecezan. în caz că Ordinariatul de Oradea şi episcopul nu ar fi acceptat această doleanţă a clerului, clerul sătmărean îşi lua libertatea să apeleze la mitropolie sau chiar la Papă şi pe această cale să fie propus „pentru sanare şi părintească rezolvire Maiestăţii Sale Regelui nostru apostolic”52. Memorandul se încheia cu următoarele cuvinte:„Ultimul azil de scăpare îl aflăm în sinodalitate, de unde suşternându-ni-se durerile la scaunul Romei, cu puternică întrevenire a Sfântului Scaun să se propună acelea pentru sanare Maiestăţii Sale Regelui nostru apostolic ca şi la supremul patron şi protector al bisericilor şi şcoalelor noastre naţionale”53. Vom mai nota că şi textul Memorandului din 1892 pomeneşte situaţia gimnaziului din Beiuş: „Limba maghiară a fost impusă ca limbă de propunere în şcolile secundare din Beiuş prin simple dispoziţii ministeriale.” Tot aşa sunt pomenite azilele de copii, maghiarizarea şcolilor elementare etc.54. Până la urmă, din păcate, voinţa episcopului Mihai Pavel şi mai ales a sfetnicului său de taină, Lauran55 a învins. Se păstrează circulara episcopului Pavel din 25 iunie 1890 prin care se convoca pentru zilele de 8 şi 9 iulie la Oradea un consistor plenar diecezan la care erau chemaţi atât asesorii consistoriali cât şi toţi protopopii din dieceză (doc. 18). Din Satu Mare au participat asesorii consistoriali, oameni ai canonicului Lauran (Gavril Popdan, Silviu Rezei, V. Leşianu), arhidiaconul Ciriac Barbul, protopopii loan S. Sălăjan, Gavril Lazăr, Mihail Ciurdariu, Vasile Zsiros, Augustin Pelle, Mihai Cinca precum şi preoţii loan Erdélyi, Antoniu şi Corneliu Ghitta, M. Mărcuţ, Coriolan Ardelean, dr. Felician Bran, George Perenyi, Vasile Steer, Samuil Ciceronescu, Lazăr Iernea, Romul Marchiş, Sigismund Catoca, Florian Sălăjan, D. Mureşan, Ludovic Mărcuş, loan Ciceronescu56. Episcopul a făcut un istoric a fazelor prin care a trecut liceul din Beiuş şi măsurile luate pentru conservarea acestei bijuterii a diecezei. La propunerea preotului loan Moldovan din Nyiradony s-a adoptat o rezoluţie care lăsa la mâna episcopului viitoarele măsuri de luat, ceea ce reprezenta o victorie a partidei lui Lauran. Vom reproduce în parte rezoluţia care de fapt nu hotărăşte nimic: „Consistoriul plenar, considerând giurstările puse la evidenţă, cu mulţumită ia cunoştinţă despre procedura basată a guvernului diecezan observată în afacerea gimnaziului de Beiuş şi prin urmare nu consimţeşte cu enunţările ziarelor referitoare la cauza aceasta, încât însă e convins consistoriul primar, cum că în clasele superioare ale acestui gimnaziu vor fi totdeauna studenţi parte din loc, parte veniţi de la alte institute, care nu vor poseda limba 51 „Gazeta de Transilvania”, an LIII, nr. 108/15-27 mai 1890, p. 2. 52 Ibidem. 53 Ibidem. 54 Vasile Netea, Istoria Memorandului, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1993, pp. 84-86. 55 Am introdus între documente şi mai multe relatări din „Gazeta Transilvaniei” care încearcă să descifreze această politică a episcopiei de Oradea care se va dovedi falimentară deoarece a dus în anul 1912 la crearea Episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog prin smulgerea a 44 de parohii din dieceza orădeană, precum şi la pierderea a nenumărate şcoli confesionale transformate în şcoli de stat. 56 „Familia”, an XXVI, nr. 26/1-13 iulie 1890, p. 315. 49
