Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Artă
Alexandra FED O RCA Muzeul E o carte de piatră, cu mii de pagini - încăperi ale inimii apuse, dar care prin culoare ori cuvânt rămâne prezentă. E o carte ce-şi are prologul în scările de marmură, cu ecoul trecutului, ce odată urcate cu paşi sfioşi, duc spre casa amintirilor, casa fantasmelor care prind viaţă ori de câte ori cineva îşi alunecă privirea asupra lor şi le readuce la simţire prin tremurul provocat de artă. E o carte pe care cu toţii o citim, dar din care fiecare înţelegem şi traducem pentru sine alte sentimente. Ne luptăm cu plictisul unei vieţi consumate, fără orizont, blazate şi ne cufundăm în adâncimea pădurii, urmăriţi de şoapta lui Thoreau: „Am vrut să trăiesc profund şi să sug toată măduva vieţii”. Nimeni n-ar fi adormit cu trupul întins peste nori, dacă nu ar fi existat revoltaţii, rebelii, care despică cu coame de mânz în vânt tot ceea ce e încremenit, osificat în lume, dacă nu ar fi fost poezia, cuvântul cu oglindiri diamantine, pictura, sculptura. Nimeni nu ar fi crezut în pasiunea care palpită şi cutremură întreaga lume, ascunsă după nebunie căci patima creatoare este una devastatoare. Pictorii se avântă în culori vibrante, de noapte înstelată, iar ceea ce rămâne peste pânză este un seismograf al emoţiei, cel mai cumplit act de bravură, de luptă cu un fatum pe care nu doar că trebuie să ni-1 însuşim, ci trebuie să îl trăim cu avânt şi prăbuşire în absurd, căci în viaţa plină de lacrimi, idealuri, cruzime şi tragism, acolo stă adevărata valoare şi nuanţă. Mărturia războiului, care prin râuri sângerii ne-a împletit istoria şi neamul, cuvântul pe care l-a şoptit trecutul, armura care îmbrăcată peste un trup curajos a cotropit meleaguri, săbiile care au învins cerul şi răsuflul celor ce prin mâini înzestrate, au modelat lumi şi suflete, toate acestea, prin muzeu, nu au rămas, pribegind în vântul singurătăţii, ci sunt astăzi aici, în jurul nostru, vii. 433
