Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Artă
Muhi Sándor în aceşti ani, pentru o scurtă perioadă, politizarea artei îşi pierde din intensitate, revenind după 2-3 ani, cu pretenţii din ce în ce mai anacronice, absurde, uneori caraghioase. Uszkai-Márkusz Erzsébet (n. 1945) a prezentat în domeniul tapiseriei opere remarcabile la această expoziţie, care de data aceasta a fost organizată în sala festivă naţionalizată a Episcopiei Romano-Catolice. De mai multe decenii, artista s-a stabilit în Germania. După 1968 au obţinut ateliere la pasajul Dacia, unde era şi secretariatul filialei, Erdős I. Pál şi Ion Sasu. Lângă secretariat avea atelier şi Aurel Cordea; clădirea se află în prezent în administrarea Muzeului Judeţean. Ion Popdan obţine un atelier pe bulevardul central - aşa-numitul corso - din Satu Mare. în aceşti ani primesc ateliere mai modeste artiştii plastici: Domokos Lehel, Petkes József, Muhi Sándor. Mai sunt ateliere lângă Galeria din Centrul Nou, în apropierea ştrandului, numeroşi artişti plastici lucrează însă acasă. Tendinţe de reideologizarea culturii şi a artei la începutul anilor şaptezeci Activiştii din acea vreme ştiau că realismul socialist al anilor cicizeci nu poate reînvia. Din această cauză ei declară că artiştii sunt liberi să aleagă tema, tehnica dorită, dacă creaţiile lor contribuie nemijlocit la realizarea politicii partidului, sugerează optimism, credinţă intr-un viitor luminos şi fericit. în timp scurt foarte mulţi dintre creatorii sătmăreni devin, pentru avantaje mărunte, slujitorii acestor idei. Cauzele sunt prozaice: ştiau că fără aliniere nu sunt achiziţii, călătorii de studii în străinătate, comenzi. Aşa începe şirul lung de expoziţii tematice (Cântarea României) la Satu Mare, ca dealtfel peste tot în ţară. Prima expoziţie partinică a fost organizată în anul 1971, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român. 26 de artişti au expus un număr de 46 de lucrări; de această dată, calitatea lucrărilor scade brusc, din motivele amintite mai sus. Cu această ocazie expune prima dată la Satu Mare Domokos Lehel şi Gabriela Moldovan. în anul 1972 artiştii plastici sătmăreni se pregătesc pentru o expoziţie festivă deosebită. Este anul sărbătoririi existenţei milenare a oraşului Satu Mare. Această serbare a fost iniţiată şi organizată fără documente credibile, nici măcar ulterior nu s-au identificat dovezi în acest sens. Nu demult, din această cauză a fost schimbată chiar şi placa comemorativă de pe clădirea Muzeului de Artă. Scopul însă a fost atins: cu ocazia serbărilor, oraşul primeşte ajutoare consistente din fondurile centrale pentru modernizarea localităţii, construirea unor cartiere noi, reînnoirea drumurilor, construcţii de poduri şi diguri. La această expoziţie au participat 30 de artişti plastici cu 84 de lucrări. Expoziţia a fost organizată în sala festivă a Episcopiei Romano-Catolice din Satu Mare, apare şi un catalog reprezentativ, tipărit la Oradea. Expun pentru prima dată la Satu Mare: Brugós Gyula, Lucian Cociuba, Parádi Hajnalka, Negruţ Petru şi fiul, Negruţ Adrian, Reiter András, Vasile Ionici. Şi la expoziţia judeţeană din 1973 apar nume noi: loan Ignat, Mets György, Pócsai András, Iolanda Munteanu, Tudor Costeanu, Dési Nagy Károly, Vastag István, Mihaela Grigorescu, Lajtos János, Elena Seican. Expun pentru prima dată la Satu Mare György Albert şi Czank Veronika. Odată cu lărgirea cercului expozanţilor se prezintă din ce în ce mai mulţi amatori, indulgenţa juriului depăşeşte însă limitele admise. Despre acest fenomen publică articole în publicaţia Szatmári Hírlap mai mulţi intelectuali din oraş: artişti, medici, ziarişti, profesori, jurişti, iubitori de artă, concluziile clare pledând în favoarea artei profesioniste, de calitate, criteriu valabil dealtfel şi în zilele noastre. în acest an se înfiinţează la Covasna Galeria de Artă a Săptămânalului din Bucureşti, A Hét. Iniţiativa aparţine unui artist plastic sătmărean, Fodor Kálmán. Alături de iniţiator, din Satu Mare trimit lucrări Erdős I. Pál, Paulovics László, Muhi Sándor, Petkes József. După acest debut, Covasna devine un centru artistic, un nucleu unde au fost organizate constant expoziţii inter-regionale şi naţionale. 397
