Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Artă
Viaţa artistică la Satu Mare Erau oameni multilaterali, pe lângă o activitate expoziţională intensă, au publicat scrieri despre artă, au înfiinţat în atelierele proprii şcoli particulare de artă, punând astfel bazele unei activităţi artistice permanente pe aceste meleaguri. începuturi în jurul anului 1900 găsim puţini artişti plastici în zonă. Dintre aceştia, trebuie să îi amintim pe Góth Móric (1873-1939), care s-a născut în localitatea Negreşti-Oaş. A studiat pictura la München, Baia Mare, Viena şi Paris, a lucrat în cea mai mare parte a vieţii sale în Ţările de Jos. Din anul 1908 a participat la expoziţiile artiştilor profesionişti din Budapesta. A creat portrete, peisaje în stil realist, caracterizate prin minuţiozitatea reprezentării şi exigenţă profesională. Pentru primăria oraşului Satu Mare a executat două lucrări de mari dimensiuni, portretul regelui Franz Josef şi al soţiei sale, precum şi portretele primarilor sătmăreni: Böszörményi Károly şi Hérman Mihály. Fiica pictorului, Góth Săra a continuat tradiţia familială, lucrând în Olanda ca portretist. Ócsvár Rezső (1877-1968) a fost profesor de desen la Liceul romano-catolic din Satu Mare. Era un excelent peisagist, lucra în acuarelă, dar execută şi o serie de portrete în ulei, reprezentând pe intelectualii oraşului. Dintre artiştii plastici cei mai cunoscuţi îl evidenţiem pe Aurel Popp (1879-1960), al cărui nume îl poartă Liceul de Artă din Satu Mare, strada unde a locuit, are un bust în apropierea atelierului de odinioară, în prezent Casa memorială Aurel Popp. Studiile universitare le-a finalizat la Budapesta, din anul 1907 fiind numit profesor de desen la Liceul Romano-Catolic din Satu Mare, unde a depus eforturi considerabile în vederea dezvoltării vieţii artistice din acest oraş. încă în anul 1908 organizează o şcoală liberă de artă. Cultivă relaţii apropiate cu personalităţi culturale proeminente, cu personalităţi precum Octavian Goga, Emil Isac, şi relaţii prieteneşti cu Ady Endre, Nicolae Tonitza. Corespondează cu Kós Károly, Tamási Áron, Mohy Sándor, Szentimrei Jenő, Gellért Sándor şi alţii. A fost autorul plăcii comemorative dezvelită în amintirea păcii de la Satu Mare (1711), care în prezent se află în curtea Muzeului de Artă din Satu Mare. Este unul dintre întemeietorii fabricii de ceramică DAC din Grădina Romei; participă la concursul organizat în vederea realizării monumentului Vasile Lucaciu. împreună cu Litteczky Endre organizează tabăra de pictură de la Baia Sprie. Din anul 1919 a fost atras de politică, în anii treizeci refuză un post de profesor universitar la Timişoara. în ciuda preocupărilor diverse, rămâne fidel picturii până la sfârşitul vieţii. A creat compoziţii de mari dimensiuni, portrete, peisaje, lucrări dinamice, uneori cu o atmosferă dramatică, expresivă. Desenator excelent, lucrările sale, unele chiar nefinalizate, dovedesc o forţă creativă şi spontaneitate rar întâlnită. Litteczky Endre (1880-1953) îşi desfăşoară activitatea la Satu Mare la începutul carierei sale artistice. Tatăl său este o personalitate cunoscută în oraş, proprietar de tipografie şi ziar. Litteczky Endre a studiat la Budapesta şi la München. în anul 1918, împreună cu artistul plastic sătmărean Tóth Gyula deschide o şcoală de pictură la Satu Mare în vederea descoperirii unor talente noi. Printre alţii, îndrumă spre carieră artistică doi tineri sătmăreni: Mohy Sándor şi Pirk János. Arta lui Litteczky Endre este realistă, dar are şi unele trăsături impresioniste. Este un portretist, un peisagist excelent, cromatica lucrărilor sale inspiră bucurie şi optimism. între anii 1918-1928 lucrează la Baia Sprie şi la Satu Mare, mai târziu se mută la Timişoara. împreună cu a doua soţie, Litteczky-Krausz Ilona face mai multe excursii de studii în Ardeal, Sibiu, Sighişoara, Cluj şi împrejurimi. Câţiva ani lucrează împreună cu Aurel Popp în atelierul din Grădina Romei, care pierde influenţă după înfiinţarea fabricii de ceramică DAC. 390
