Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Etnografie
Olimpia Mureşan Aşa cum am amintit, cele mai multe pelerinaje, „noroade” formate din satele din Sălaj se făceau la Nicula, ca mai apoi, pelerinii să se îndrepte şi spre mănăstirile din Sălaj: Strâmba, Bic, Bobota sau Sfânta Treime. Când eram copţii merem la Nicula, am fost la Nicula mult, pă jos. înainte de a porni merem la biserică şi nefăce preotu o slujbă, ne dăde binecuvântare şi apoi plecam. Ne arăduiem cu tri zâle mai înainte, a patra zî stăm acolo, merem la iconă, înconjuram biserica înjerunţi, pântu tăt ce ai avut pă suflet, de câte ori ai putut, de păcate o avut. Ne rugam, erau popi mulţi şi călugâti, ne spunem năcazurile, fiecare pântu ce o vinit. în zâua de Sfântă Mărie stătem până să găta slujba, apoi ne arăduiem napoi. Pă drum, rămânem în anumite locuri, pân sate pă la oamini, ne primeu, dur nem în podu şurii, pă fân. înt-on an, am mărs mai mulţi, noi eram tri surori, erau oamini care ne primeu tăt anu. Ne dăde de mâncare păsulă verde şi curechi de post. Drumu ăla până la mănăstire, fiecare cu ce gând s-o dus s-o împlinit. Merem mulţi de aici din sat, eram 50-60 de persoane, merem pă jos, păstă 150 de km, când ajunjem acasă, avem pticioarile umflate. Pă drum ne întâlnem şi cu alte norode. Pă unde trecem pân sate ne ieşeu înainte şi să lipteu de noi. Nu mâneam numa de post, ne punem cu noi vărzare, cine ne aştepta cu mâncare nefăce de post. Avem opinci încreţâte din piele în pticioare. Era on om aici care ne face opinci încreţâte. Merem tăt cântând pricesne şi zăcând rugăciuni: Rozaru şi Paraclisu. în fruntea norodului era crucea. Odată ştiu că am fost şi nu ne-o lăsat miliţia să merem, în 1985. Ne-o întors din drum, am vinit napoi şi iară am mărs, pân pădure, am trecut pân văi, da tăt ne-am dus şi de nu ne-o lăsat. Ne-am întâlnit pă drum cu oamini cu suflet şi ne-o dus până înt-on loc cu caru, apoi de acolo alţii, până în alt loc, până am ajuns, tăt pân păduri. După ce ajunjem la mănăstire, pă 14, fiecare îşi face canonu pântu care s-o dus. Cu ce gând te ducei, ala să împline. O dată când am mărs, pă omu mneu l-o fost ţâpată di la baie (mină), am fost 7 persoane în familie. O vinit acasă, era tare necăjit. O vinit on văr care lucra pă la Arad şi o zâs să margă cu el acolo la lucru să trimată bani. El s-o suit pă tren câtă Arad şi io sara am pornit câtă Nicula, cu ala gând să deie Dumnezo să vie câtă casă. N-am ajuns bine la Nicula că o fost o femeie şi mi-o spus că n-o avut stare şi o vinit acasă. Pă când am vinit acasă era şi el acasă. După ace m-am dus la Gostat şi i-am făcut şi lui grupă de vaci, să lucre. Nu uit în veci lucru aiesta. Noptea, înainte de Sf. Mărie săfăce slujba lui Vasile cel Mare, săfăce slujbă pântu cei îndrăciţi, am văzut cum o ieşit satana din oamini. Apoi di la 6 demineaţa până la 8 era utrenia şi di la 8 până la 12 era slujba mare de Sfântă Mărie. După slujbă, mai stătem on ptic, ne hodinem, mâneam acolo în sat, la Nicula, acolo ne dădeu de mâncare şi apoi ne arăduiem cătă casă. Era iconă cu Maica Domnului făcătoare de minuni. Care să apropie tare de iconă, ase plânje Maica Sfântă, îi curje lacrămnile pă obraz. Cine are on năcaz şi să rogă la iconă cu tăt sufletu i să împlineşte. O fină de-a me n-o văzut cu ochii, era săracă, n-o avut bani să margă la doctor şi o zâs că merje la Nicula. Cum o ajuns acolo şi s-o rugat la iconă o văzut. Să lăsa bani la icoană. Care cu ce gând o mărs, i s-o împlinit. Fiecare are năcazuri, de tătfelu, pelerinaju la mănăstire pântu alea săfăce. Dacă aş pute şi amu m-aş duce la Nicula. Cei care mereu cu norodu mai multe erau femei şi bărbaţi, da mai puţăni. Şi amu mărg tinerii la Nicula de aici din Bobota28. Io de vreo 20 de ori am fost la Nicula în pelerinaj. Merem pă jos până la Huedin şi de acolo luam trenu până în Gherla şi de acolo păjos iară până la Nicula, merem câteva femei, 10, 15 femei. Pă tren avem carte şi cântam căntecile Maicii Domnului. Nu mâneam pă drum până ajunjem acolo. Mă spovedem, mă cuminecam acolo la mănăstire. înconjuram bisericuţa veche în cote şi jerunţi ca o jertfă, mai ales dacă ai ceva probleme, dacă ai pă cineva bolnav. Tătă noptea stătem la slujbă. După ce să înconjura biserica ce mare cu icona, era slujba Sfântului Vasile. Odată, am văzut acolo, când strope părintele cu apă sfinţâtă, on om atâta o zbierat de numa. După on an sau doi apoi l-am văzut bine pă omu ala. Apoi ne culcam acolo păjos. La 5 demineaţa începe 28 Inf. Raţ Floare, n. 1932, Bobota, Sălaj, 2018. 303
