Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Etnografie
mulţi ai după ce m-am tăt rugat la iconă m-am vindecat, s-o desumflat şi s-o uscat. Altu o avut altu năcaz, fiecare o avut ceva2'. După ce ajunge la mănăstire, norodul înconjoară biserica de trei ori, pe coate şi pe genunchi, apoi intră în biserică şi se închină la icoana făcătoare de minuni. în credinţa oamenilor, nu oricine poate să se apropie de icoană, doar cei cu sufletul curat: Merem la sfânta iconă, devreme, să nu mă împingă nime, când ajunjem demineaţa ase iera de veselă şi după ce să aduna lumea gâneşti că să întrista22. Mi-o povestit măicuţa, că demult, când o fost tânără, la o fată, când o mărs să ţuce icona, i-o rămas cozâle liptite de iconă, că n-o fost fată fecioră23. Apoi, fiecare pelerin, caută să îndeplinească sarcinile pentru care a venit: spovedania, împărtăşania şi participarea la slujbe: sfânta liturghie, maslu şi dezlegările Sfântului Vasile. Fiecare norod încearcă să stea grupat pentru a nu se rătăci niciun pelerin de grup. La Nicula ajunjem cu o zî înainte de Sfântă Mărie şi avem o casă unde merem deprima dată. Acolo ne spălam, ne pieptănam, ne schimbam cu alte haine şi urcam sus la mănăstire. Acolo înconjuram beserica şi amu văd norodile cum înconjurau biserica în cote şi în jerunţi de năcazu pă care îl ave şi păcate. Ase îi şi cântarea: ajută-ne, Măicuţă, să mai venim la tine şi să-ţi putem mai spune, năcazu pă care-l avem! Nu ştiu cum vuje ase. Care vroie să şi spovede. Două zâle cât stătem acolo numa ne tăt rugam, erau atâţia preoţi de nu-i putei număra şi atâta lume, cât vedei cu ochii. Ase ne cunoştem care eram din Bobota după crucea ceie că era scris pă ie Bobota, altfel nu ne aflam în veci unu pă altu. Fiecare norod stăte ase grupat pă sat, stătem pă iarbă pă o pătură. Mâneam din straiţă acolo24. în ziua de 15 august, spre seară, pelerinii fac cale întoarsă cu credinţa în suflet că, drumul şi jertfa lor n-a fost în zadar. La plecarea de la mănăstire, cântecele intonate conţin mulţumiri aduse Maicii Domnului pentru binefacerile acordate pe timpul şederii la mănăstire: Maică, tu ne-ai ajutat De-am făcut ce ni s-a dat Ne-am uşurat sufletul Ne-am îndreptat umbletul încălziţi de-a ta iubire, Noi plecăm din mănăstire25. La întoarcere, se parcurge acelaşi traseu. Când norodul ajunge la intrarea în sat, se trag clopotele iar procesiunea se încheie tot la biserica din sat unde pelerinii sunt aşteptaţi de comunitatea de credincioşi. Crucea, care pe tot parcursul călătoriei s-a aflat în fruntea norodului, este închinată Maicii Sfinte şi se aduc rugăciuni de mulţumire. înapoi vinem în tri zâle şi avem tri căşi în care ne aştepta cu mâncare: mâncăruri bune, carne prăjită, cartofi gătaţi. Când ne apropiem de Bobota, la beserică să strânje alt norod şi vine înaintea nostră, până pă la Sărmăşag. Vine cu prapori, cu cruce, vine tineret. Când vinem, ase era o bucurie pă şosea, să strănje atâta lume de numa şi la fiecare răstignire ne oprem şi zăcem on Tată Nost şi o Născătore. Tare m-am năcăjit că n-am mai putut mere, aprope de 30 de ani n-am mai fost26. Fie că este făcut din devoţiune, fie că reprezintă un canon, pelerinajul aduce „o aprofundare a vieţii creştine, spirituale, personale, prin drumul parcurs şi, apoi, ajuns la destinaţie, prin rugăciunea comună şi prin meditaţie”27. 21 Inf. Iuhoş Reghina, n. 1931, Bobota, Sălaj, 2019. 22 Inf. Sălăjean Carolina, n. 1935, Solona, Sălaj, 2018. 23 Inf. Raţiu Floare, n. 1932, Bobota, Sălaj, 2018. 24 Inf. Iuhoş Reghina, n. 1931, Bobota, Sălaj, 2019. 251. Bistriţeanu, op. cit., p. 56. 26 Inf. Iuhoş Reghina, n. 1931, Bobota, Sălaj, 2019. 11 D. Radosav, op. cit., p. 226. Pelerinajul - o componentă a antropologiei religioase (Mănăstirea Nicula - Cluj şi mănăstirile din Sălaj) 302
